< Proverbios 9 >
1 La sabiduría edificó su casa, labró sus siete columnas;
Cueihnah loh a im a sak tih a tung parhih a vueh.
2 mató su víctima, templó su vino, y puso su mesa.
A maeh te a ngawn tih misurtui neh a thoek tih a caboei te a tawn.
3 Envió sus criadas; sobre lo más alto de la ciudad clamó:
Amah kah hula rhoek te a tueih tih, vangpuei hmuensang dangdoe lamkah a khue.
4 cualquier simple, venga acá. A los faltos de entendimiento ( o de corazón ) dijo:
Te phoeiah, “Unim hlangyoe, anih te lungbuei a talh khaw pahoi nong tak saeh.
5 Venid, comed mi pan, y bebed del vino que yo he templado.
Halo, ka buh he ang uh lamtah misur ka thoek he o uh.
6 Dejad las simplezas, y vivid; y andad por el camino de la inteligencia.
Hlangyoe te hnoo lamtah hing uh, yakmingnah longpuei te uem uh.
7 El que castiga al burlador, afrenta se acarrea; el que reprende al impío, se atrae mancha.
Hmuiyoi aka toel tah amah loh yah a poh tih, halang aka tluung tah amah loh nganboh a yook.
8 No castigues al burlador, para que no te aborrezca; castiga al sabio, y te amará.
Hmuiyoi te tluung boeh namah m'hmuhuet ve. Aka cueih tah na tluung cakhaw nang n'lungnah ni.
9 Da al sabio, y será más sabio; enseña al justo, y acrecerá su saber.
Aka cueih te pae lah taoe cueih ni, aka dueng te na tukkil atah rhingtuknah a thap ni.
10 El temor del SEÑOR es el principio de la sabiduría; y la ciencia de lo santo es inteligencia.
BOEIPA hinyahnah tah cueihnah lamhma la om tih aka cim mingnah he yakmingnah la om.
11 Porque por mí se aumentarán tus días, y años de vida se te añadirán.
Kai rhangneh na khohnin te puh vetih nang hamla hingnah kum khaw a thap ni.
12 Si fueres sabio, para ti lo serás; mas si fueres burlador, pagarás tú solo.
Na cueih la na cueih mak atah namah ham ngawn ni. Hmui na yoih atah nang namah long ni na phueih eh.
13 La mujer loca, alborotadora, simple e ignorante;
Angvawk nu loh a poeyoek la kawk tih bang khaw ming pawh.
14 se sienta en una silla a la puerta de su casa, en lo alto de la ciudad,
Tedae a im thohka neh vangpuei hmuensang kah ngolkhoel dongah ngol.
15 para llamar a los que pasan por el camino; a los que enderecen sus caminos:
Te vaengah a caehlong a dueng la longpuei ah aka pongpa rhoek te a khue.
16 Cualquier simple, venga acá. A los faltos de entendimiento dijo:
“Hlangyoe neh lungbuei aka talh tah pahoi ha pah saeh.
17 Las aguas hurtadas son dulces, y el pan comido en oculto es suave.
A tui huen aka tui sak tih yinhnuk buh neh aka hmae,” a ti.
18 Y no saben que allí están los muertos; que sus convidados están en los profundos de la sepultura. (Sheol )
Tedae saelkhui laedil ah sairhai pahoi a khue pah te ming pawh. (Sheol )