Proverbios 5
1 Hijo mío, está atento a mi sabiduría, y a mi inteligencia inclina tu oído;
Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
2 para que guardes consejo, y tus labios conserven la ciencia.
Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
3 Porque los labios de la mujer extraña destilan miel, y su paladar es más blando que el aceite;
Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
4 mas su fin es amargo como el ajenjo, agudo como cuchillo de dos filos.
Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Picioarele ei merg jos la moarte, pașii ei apucă spre iad. (Sheol h7585)
6 si no pesares el camino de vida, sus caminos son inestables; no los conocerás.
Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
7 Ahora pues, hijos, oídme, y no os apartéis de las razones de mi boca.
De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
8 Aleja de ella tu camino, y no te acerques a la puerta de su casa;
Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
9 para que no des a los extraños tu honor, y tus años al cruel;
Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
10 para que no se harten los extraños de tu fuerza, y tus trabajos estén en casa del extraño;
Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
11 y gimas en tus postrimerías, cuando se consumiere tu carne y tu cuerpo,
Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
12 y digas: ¡Cómo aborrecí el castigo, y mi corazón menospreció la reprensión;
Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
13 y no oí la voz de los que me castigaban; y a los que me enseñaban no incliné mi oído!
Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
14 Casi en todo mal he estado, en medio de la sociedad y de la congregación.
Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
15 Bebe el agua de tu propia cisterna, y las corrientes de tu propio pozo.
Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
16 Rebosan por de fuera tus fuentes, en las plazas los ríos de tus aguas.
Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
17 Sean para ti solo, y no para los extraños contigo.
Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
18 Será bendito tu manantial; y alégrate de la mujer de tu juventud.
Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
19 Como cierva de amores y graciosa gacela, sus pechos te satisfagan en todo tiempo; y en su amor andarás ciego de continuo, sin fijar tus ojos en nadie más.
Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
20 ¿Y por qué, hijo mío, andarás ciego con la ajena, y abrazarás el seno de la extraña?
Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
21 Pues que los caminos del hombre están ante los ojos del SEÑOR, ¡y él pesa todas sus veredas!
Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
22 Sus propias iniquidades prenderán al impío, y con las cuerdas de su pecado será detenido.
Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
23 El morirá por no haberse sometido al castigo; y por la grandeza de su locura, errará.
El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
