Job 14

1 El hombre nacido de mujer, corto de días, y harto de sinsabores;

Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.

2 que sale como una flor y es cortado; y huye como la sombra, y no permanece.

Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.

3 ¿Y sobre éste abres tus ojos, y me traes a juicio contigo?

Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?

4 ¿Quién hará limpio de inmundo? Nadie.

Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.

5 Si sus días están determinados, y el número de sus meses está cerca de ti; tú le pusiste términos, de los cuales no pasará.

Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;

6 Si tú lo dejares, él dejará de ser; entre tanto deseará, como el jornalero, su día.

Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.

7 Porque si el árbol fuere cortado, aún queda de él esperanza; retoñecerá aún, y sus renuevos no faltarán.

Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.

8 Si se envejeciere en la tierra su raíz, y su tronco fuere muerto en el polvo,

Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,

9 al olor del agua reverdecerá, y hará copa como nueva planta.

Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.

10 Mas cuando el hombre morirá, y será cortado; y perecerá el hombre, ¿adónde estará él?

Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?

11 Las aguas del mar se fueron, y se agotó el río, se secó.

Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,

12 Así el hombre yace, y no se tornará a levantar; hasta que no haya cielo no despertarán, ni recordarán de su sueño.

Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.

13 ¡Oh quién me diera que me escondieses en la sepultura, que me encubrieras hasta apaciguarse tu ira, que me pusieses plazo, y de mí te acordaras! (Sheol h7585)

O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)

14 Si el hombre muriere, ¿por ventura vivirá? Todos los días de mi edad esperaré, hasta que venga mi transformación.

Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.

15 Entonces llamarás, y yo te responderé, a la obra de tus manos desearás.

Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.

16 Pues ahora me cuentas los pasos, y no das dilación a mi pecado.

Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?

17 Tienes sellada en manojo mi prevaricación, y enmiendas a mi iniquidad.

Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.

18 Y ciertamente el monte que cae se deshace, y las peñas son traspasadas de su lugar;

Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.

19 las piedras son quebrantadas con el agua impetuosa, que se lleva el polvo de la tierra, de tal manera haces perder al hombre la esperanza.

Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.

20 Para siempre serás más fuerte que él, y él se va; demudarás su rostro, y lo enviarás.

Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.

21 Sus hijos serán honrados, y él no lo sabrá; o serán afligidos, y no entenderá de ellos.

Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.

22 Mas mientras su carne estuviere sobre él se dolerá, y su alma se entristecerá en él.

Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.