Isaías 51

1 Oídme, los que seguís justicia, los que buscáis al SEÑOR: mirad a la piedra de donde fuisteis cortados, y a la caverna de la fosa de donde fuisteis arrancados.

Daţi-mi ascultare, voi care urmaţi dreptatea, voi care căutaţi pe DOMNUL, priviţi la stânca din care sunteţi ciopliţi şi la gaura gropii din care sunteţi săpaţi.

2 Mirad a Abraham vuestro padre, y a Sara la que os dio a luz; porque solo lo llamé, y lo bendije, y lo multipliqué.

Priviţi la Avraam tatăl vostru şi la Sara care v-a născut, fiindcă l-am chemat doar pe el şi l-am binecuvântat şi l-am înmulţit.

3 Ciertamente consolará el SEÑOR a Sion, consolará todas sus soledades, y tornará su desierto como paraíso, y su soledad como huerto del SEÑOR; se hallará en ella alegría y gozo, confesión y voz de cantar.

Fiindcă DOMNUL va mângâia Sionul, v-a mângâia toate locurile ei risipite; şi va face pustiul ei ca Edenul şi deşertul ei ca grădina DOMNULUI; bucurie şi veselie se vor găsi acolo, mulţumire şi vocea melodiei.

4 Estad atentos a mí, pueblo mío, y oídme, nación mía; porque de mí saldrá la ley, y mi juicio descubriré para luz de pueblos.

Dă-mi ascultare, poporul meu; şi pleacă urechea la mine, naţiunea mea, fiindcă o lege va ieşi din mine şi voi face să se odihnească judecata mea ca o lumină a poporului.

5 Cercana está mi justicia, ha salido mi salud, y mis brazos juzgarán a los pueblos. A mí esperarán las islas, y en mi brazo pondrán su esperanza.

Dreptatea mea este aproape; salvarea mea a ieşit şi braţele mele vor judeca poporul; insulele mă vor aştepta şi în braţul meu se vor încrede.

6 Alzad a los cielos vuestros ojos, y mirad abajo a la tierra; porque los cielos serán deshechos, como humo; y la tierra se envejecerá, como ropa de vestir; y de la misma manera perecerán sus moradores; pero mi salud será para siempre, y mi justicia no perecerá.

Ridicaţi-vă ochii spre ceruri şi priviţi la pământul de dedesubt, fiindcă cerurile vor dispare ca fumul şi pământul va îmbătrâni ca un veşmânt şi cei ce locuiesc pe el vor muri în acelaşi fel, dar salvarea mea va fi pentru totdeauna şi dreptatea mea nu va fi abolită.

7 Oídme, los que conocéis justicia, pueblo en cuyo corazón está mi ley: No temáis afrenta de hombre, ni desmayéis por sus denuestos;

Daţi-mi ascultare, voi care cunoaşteţi dreptatea, poporul în a cărui inimă este legea mea; nu vă temeţi de ocara oamenilor, nici nu vă fie frică de dispreţuirile lor.

8 porque como a vestidura, los comerá polilla, como a lana, los comerá gusano; mas mi justicia permanecerá perpetuamente, y mi salud por siglos de siglos.

Fiindcă molia ca pe un veşmânt îi va mânca şi îi va mânca viermele ca pe o lână, dar dreptatea mea va fi pentru totdeauna şi salvarea mea din generaţie în generaţie.

9 Despiértate, despiértate, vístete de fortaleza, oh brazo del SEÑOR. Despiértate como en el tiempo antiguo, en los siglos pasados. ¿No eres tú el que cortó al soberbio, y el que hirió al dragón?

Trezeşte-te, trezeşte-te, îmbracă-te cu tărie, braţ al DOMNULUI; trezeşte-te, ca în zilele de demult, în generaţiile din vechime. Nu eşti tu cel care a tăiat pe Rahab [şi] a rănit dragonul?

10 ¿No eres tú el que secó el mar, las aguas del gran abismo; el que a lo profundo del mar tornó en camino, para que pasasen los redimidos?

Nu eşti tu acela care ai uscat marea, apele marelui adânc; care ai făcut [din] adâncurile mării o cale de trecere pentru cei răscumpăraţi?

11 Cierto, tornarán los redimidos del SEÑOR; volverán en Sion cantando, y gozo perpetuo será sobre su cabeza; poseerán gozo, y alegría; y el dolor, y el gemido huirán.

De aceea răscumpăraţii DOMNULUI se vor întoarce şi vor veni cu cântare în Sion; şi bucurie veşnică va fi peste capul lor, vor căpăta veselie şi bucurie, iar tristeţea şi jelirea vor fugi.

12 Yo, yo soy vuestro consolador. ¿Quién eres tú para que tengas temor del hombre, que es mortal, del hijo del hombre, que por heno será contado?

Eu, eu sunt cel care te mângâie; cine eşti tu, să îţi fie frică de un om care va muri şi de fiul omului care va fi făcut ca iarba;

13 Y te has ya olvidado del SEÑOR tu Hacedor, que extendió los cielos, y fundó la tierra; y todo el día tuviste temor continuamente del furor del que aflige, cuando se disponía para destruir. Mas ¿A dónde está el furor del que aflige?

Şi uiţi pe DOMNUL, făcătorul tău, care a întins cerurile şi a aşezat temeliile pământului; şi te-ai temut continuu în fiecare zi din cauza furiei opresorului, ca şi cum ar fi fost gata să distrugă? Şi unde [este] furia opresorului?

14 El preso se da prisa para ser suelto, por no morir en la mazmorra, ni que le falte su pan.

Captivul din exil se grăbeşte să fie dezlegat şi să nu moară în groapă, nici pâinea să nu îi se sfârșească.

15 Y yo, el SEÑOR, soy tu Dios, que parto el mar, y suenan sus ondas, soy tu Dios; el SEÑOR de los ejércitos es su nombre.

Dar eu sunt DOMNUL Dumnezeul tău, care a despărţit marea, a cărei valuri au urlat, DOMNUL oştirilor este numele său.

16 Que puse en tu boca mis palabras, y con la sombra de mi mano te cubrí; para que plantases los cielos y fundases la tierra; y que dijeses a Sion: pueblo mío eres tú.

Şi am pus cuvintele mele în gura ta şi te-am acoperit în umbra mâinii mele, ca să sădesc cerurile şi să pun temeliile pământului şi să spun Sionului: Tu eşti poporul meu.

17 Despiértate, despiértate, levántate, oh Jerusalén, que bebiste de la mano del SEÑOR el cáliz de su furor, las heces del cáliz de angustia bebiste, y chupaste.

Trezeşte-te, trezeşte-te, ridică-te în picioare, Ierusalime, care ai băut din mâna DOMNULUI paharul furiei lui; ai băut drojdiile paharului cutremurării şi le-ai stors.

18 De todos los hijos que dio a luz, no hay quien la gobierne, no hay quien la tome por su mano, entre todos los hijos que crió.

Nu este nimeni să o călăuzească printre toţi fiii pe care i-a născut; nici să o ia de mână dintre toţi fiii pe care i-a crescut.

19 Estas dos cosas te han acaecido, ¿quién se dolerá de ti? Asolamiento, y quebrantamiento: hambre y espada. ¿Quién te consolará?

Aceste două lucruri au venit la tine; cui îi va părea rău pentru tine? Pustiirea şi distrugerea şi foametea şi sabia; prin cine să te mângâi?

20 Tus hijos desmayaron, estuvieron tendidos en las encrucijadas de todos los caminos, como buey montés en la red, llenos del furor del SEÑOR, de ira del Dios tuyo.

Fiii tăi au leşinat, zac la capătul tuturor străzilor, ca un taur sălbatic într-o plasă, sunt plini de furia DOMNULUI, de mustrarea Dumnezeului tău.

21 Oye, pues, ahora esto, miserable, ebria, y no de vino:

Ascultă acum, tu cel nenorocit şi îmbătat, dar nu cu vin,

22 Así dijo tu Señor, YO SOY tu Dios, el cual pleitea por su pueblo: He aquí he quitado de tu mano el cáliz de angustia, la hez del cáliz de mi furor, nunca más lo beberás.

Astfel spune Domnul tău DOMNUL şi Dumnezeul tău care pledează în cauza poporului său: Iată, am luat din mâna ta paharul cutremurării, drojdiile paharului furiei mele; nu îl vei mai bea;

23 Y lo pondré en la mano de tus angustiadores, que dijeron a tu alma: Encórvate, y pasaremos. Y tú pusiste tu cuerpo, como tierra, y como camino, a los que pasan.

Ci îl voi pune în mâna celor ce te nenorocesc, care au spus sufletului tău: Prosternă-te, să trecem peste tine, iar tu ţi-ai aşternut trupul ca pământul şi ca strada, pentru cei ce au trecut pe deasupra.