Proverbios 18
1 SEGÚN [su] antojo busca el que se desvía, y se entremete en todo negocio.
Prin dorință un om, separându-se, caută și se amestecă cu toată înțelepciunea.
2 No toma placer el necio en la inteligencia, sino en lo que su corazón se descubre.
Un prost nu își găsește plăcerea în înțelegere, ci în descoperirea inimii sale.
3 Cuando viene el impío, viene también el menosprecio, y con el deshonrador la afrenta.
Când vine cel stricat vine și disprețul, și cu mârșăvia, ocara.
4 Aguas profundas son las palabras de la boca del hombre; y arroyo revertiente, la fuente de la sabiduría.
Cuvintele gurii unui om sunt ca ape adânci, iar izvorul înțelepciunii ca un pârâu revărsat.
5 Tener respeto á la persona del impío, para hacer caer al justo de [su] derecho, no es bueno.
Nu este bine a părtini persoana celui stricat, [nu este bine] a doborî pe cel drept în judecată.
6 Los labios del necio vienen con pleito; y su boca á cuestiones llama.
Buzele prostului intră în ceartă și gura lui cere lovituri.
7 La boca del necio es quebrantamiento para sí, y sus labios son lazos para su alma.
Gura unui prost îi este nimicire și buzele lui sunt capcana sufletului său.
8 Las palabras del chismoso parecen blandas, y descienden hasta lo íntimo del vientre.
Vorbele unui bârfitor sunt ca rănile și coboară în părțile cele mai adânci ale pântecelui.
9 También el que es negligente en su obra es hermano del hombre disipador.
Cel care de asemenea lenevește în lucrul său este frate cu cel care risipește mult.
10 Torre fuerte es el nombre de Jehová: á él correrá el justo, y será levantado.
Numele DOMNULUI este un turn puternic; cel drept aleargă înăuntrul lui și este în siguranță.
11 Las riquezas del rico son la ciudad de su fortaleza, y como un muro alto en su imaginación.
Averea bogatului este cetatea lui tare și ca un zid înalt în îngâmfarea lui.
12 Antes del quebrantamiento se eleva el corazón del hombre, y antes de la honra es el abatimiento.
Înainte de nimicire, inima omului este îngâmfată; și înaintea onoarei, este umilință.
13 El que responde palabra antes de oir, le es fatuidad y oprobio.
Cel ce răspunde la un lucru înainte să îl audă, aceasta este prostie și rușine pentru el.
14 El ánimo del hombre soportará su enfermedad: mas ¿quién soportará al ánimo angustiado?
Duhul unui om îi va sprijini neputința, dar cine poate purta un duh rănit?
15 El corazón del entendido adquiere sabiduría; y el oído de los sabios busca la ciencia.
Inima celui chibzuit obține cunoaștere și urechea celui înțelept caută cunoaștere.
16 El presente del hombre le ensancha [el camino], y le lleva delante de los grandes.
Darul unui om îi face loc și îl aduce înaintea oamenilor însemnați.
17 El primero en su propia causa [parece] justo; y su adversario viene, y le sondea.
Primul în propria sa cauză pare drept, dar vine aproapele său și îl cercetează.
18 La suerte pone fin á los pleitos, y desparte los fuertes.
Sorțul face să înceteze certurile și separă între cei puternici.
19 El hermano ofendido [es más tenaz] que una ciudad fuerte: y las contiendas [de los hermanos] son como cerrojos de alcázar.
Un frate ofensat este mai greu de câștigat decât o cetate tare, și certurile lor sunt ca zăbrelele unui castel.
20 Del fruto de la boca del hombre se hartará su vientre; hartaráse del producto de sus labios.
Pântecele unui om va fi săturat cu rodul gurii sale; și cu câștigul buzelor sale se va îndestula.
21 La muerte y la vida están en poder de la lengua; y el que la ama comerá de sus frutos.
Moarte și viață sunt în puterea limbii, și cei ce o iubesc vor mânca din rodul ei.
22 El que halló esposa halló el bien, y alcanzó la benevolencia de Jehová.
Oricine găsește o soție găsește un lucru bun și obține favoare de la DOMNUL.
23 El pobre habla con ruegos; mas el rico responde durezas.
Săracul folosește rugăminți, dar cel bogat răspunde cu asprime.
24 El hombre [que tiene] amigos, ha de mostrarse amigo: y amigo hay más conjunto que el hermano.
Un om care are prieteni trebuie să se arate el însuși prietenos; și este un prieten care se lipește mai aproape ca un frate.
