Job 39
1 ¿Sabes tú el tiempo en que paren las cabras monteses? ¿ó miraste tú las ciervas cuando están pariendo?
Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
2 ¿Contaste tú los meses de su preñez, y sabes el tiempo cuando han de parir?
Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
3 Encórvanse, hacen salir sus hijos, pasan sus dolores.
Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
4 Sus hijos están sanos, crecen con el pasto: salen y no vuelven á ellas.
Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
5 ¿Quién echó libre al asno montés, y quién soltó sus ataduras?
Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
6 Al cual yo puse casa en la soledad, y sus moradas en lugares estériles.
Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
7 Búrlase de la multitud de la ciudad: no oye las voces del arriero.
El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce [îl] mână.
8 Lo oculto de los montes es su pasto, y anda buscando todo lo que está verde.
Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
9 ¿Querrá el unicornio servirte á ti, ni quedar á tu pesebre?
Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
10 ¿Atarás tú al unicornio con su coyunda para el surco? ¿labrará los valles en pos de ti?
Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
11 ¿Confiarás tú en él, por ser grande su fortaleza, y le fiarás tu labor?
Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
12 ¿Fiarás de él que te tornará tu simiente, y que [la] allegará en tu era?
Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
13 ¿[Diste tú] hermosas alas al pavo real, ó alas y plumas al avestruz?
Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
14 El cual desampara en la tierra sus huevos, y sobre el polvo los calienta,
Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
15 Y olvídase de que los pisará el pie, y que los quebrará bestia del campo.
Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
16 Endurécese para con sus hijos, como si no fuesen suyos, no temiendo que su trabajo haya sido en vano:
Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
17 Porque le privó Dios de sabiduría, y no le dió inteligencia.
Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
18 Luego que se levanta en alto, búrlase del caballo y de su jinete.
În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
19 ¿Diste tú al caballo la fortaleza? ¿vestiste tú su cerviz de relincho?
Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
20 ¿Le intimidarás tú como á alguna langosta? El resoplido de su nariz es formidable:
Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
21 Escarba la tierra, alégrase en su fuerza, sale al encuentro de las armas:
El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
22 Hace burla del espanto, y no teme, ni vuelve el rostro delante de la espada.
Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
23 Contra él suena la aljaba, el hierro de la lanza y de la pica:
Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
24 Y él con ímpetu y furor escarba la tierra, sin importarle el sonido de la bocina;
El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că [este] sunetul trâmbiței.
25 [Antes como] que dice entre los clarines: ¡Ea!, y desde lejos huele la batalla, el grito de los capitanes, y la vocería.
El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
26 ¿Vuela el gavilán por tu industria, y extiende hacia el mediodía sus alas?
Zboară șoimul prin înțelepciunea ta [și] își întinde aripile spre sud?
27 ¿Se remonta el águila por tu mandamiento, y pone en alto su nido?
Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
28 Ella habita y está en la piedra, en la cumbre del peñasco y de la roca.
Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
29 Desde allí acecha la comida: sus ojos observan de muy lejos.
De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
30 Sus pollos chupan la sangre: y donde hubiere cadáveres, allí está.
Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.
