Proverbios 14
1 La mujer sabia edifica su casa: mas la insensata con sus manos la derriba.
Fiecare femeie înțeleaptă își zidește casa, dar nechibzuita o dărâmă cu mâinile ei.
2 El que camina en su rectitud, teme a Jehová: mas el pervertido en sus caminos, le menosprecia.
Cel ce umblă în integritatea lui se teme de DOMNUL, dar cel ce este pervers în căile sale îl disprețuiește.
3 En la boca del insensato está la vara de la soberbia: mas los labios de los sabios los guardarán.
În gura celui nebun este un toiag al mândriei, dar buzele celor înțelepți îi vor păstra.
4 Sin bueyes, el alfolí está limpio: mas por la fuerza del buey hay abundancia de panes.
Unde nu sunt boi, ieslea este curată; dar mult câștig este prin tăria boului.
5 El testigo verdadero, no mentirá: mas el testigo falso hablará mentiras.
Un martor credincios nu minte, dar un martor fals vântură minciuni.
6 Buscó el burlador la sabiduría, y no la halló: mas la sabiduría al hombre entendido es fácil.
Un batjocoritor caută înțelepciunea și nu o găsește, dar cunoașterea este ușoară pentru cel ce înțelege.
7 Vete de delante del hombre insensato: pues no le conociste labios de ciencia.
Pleacă din prezența unui om prost, când nu găsești în el buzele cunoașterii.
8 La ciencia del cuerdo es entender su camino: mas la insensatez de los fatuos es engaño.
Înțelepciunea celui chibzuit este să cunoască propria sa cale, dar nechibzuința proștilor este înșelăciune.
9 Los insensatos hablan pecado; mas entre los rectos hay amor.
Nebunii iau în râs păcatul, dar printre drepți este favoare.
10 El corazón conoce la amargura de su alma; y extraño no se entremeterá en su alegría.
Inima își cunoaște propria ei amărăciune, și un străin nu se amestecă în bucuria ei.
11 La casa de los impíos será asolada: mas la tienda de los rectos florecerá.
Casa celor stricați va fi dărâmată, dar tabernacolul celor integri va înflori.
12 Hay camino que al hombre le parece derecho: mas su salida es caminos de muerte.
Este o cale care i se pare dreaptă unui om, dar sfârșitul ei sunt căile morții.
13 Aun en la risa tendrá dolor el corazón; y la salida de la alegría es congoja.
Chiar în râs inima este plină de durere, și sfârșitul acelei veselii este întristare.
14 De sus caminos será harto el apartado de razón; y el hombre de bien se apartará de él.
Cel care decade în inimă va fi umplut cu propriile sale căi, și un om bun va fi umplut din el însuși.
15 El simple cree a toda palabra: mas el entendido entiende sus pasos.
Cel simplu crede fiecare cuvânt, dar omul chibzuit se uită bine la umblarea lui.
16 El sabio teme, y apártase del mal: mas el insensato enójase, y confía.
Un om înțelept se teme și se depărtează de rău, dar prostul se înfurie și este încrezător.
17 El que de presto se enoja, hará locura; y el hombre de malos pensamientos será aborrecido.
Cel care repede se mânie lucrează nechibzuit, și un bărbat al planurilor stricate este urât de alții.
18 Los simples heredarán la insensatez: mas los cuerdos se coronarán de sabiduría.
Cei simpli moștenesc nechibzuință, dar cei chibzuiți sunt încoronați cu cunoaștere.
19 Los malos se inclinaron delante de los buenos; y los impíos, a las puertas del justo.
Cei răi se apleacă în fața celor buni, și cei stricați la porțile celui drept.
20 El pobre es odioso aun a su amigo: mas los que aman al rico, son muchos.
Cel sărac este urât chiar de aproapele său, dar cel bogat are mulți prieteni.
21 El pecador menosprecia a su prójimo: mas el que tiene misericordia de los pobres, es bienaventurado.
Cel ce disprețuiește pe aproapele său păcătuiește, dar cel ce are milă de săraci, fericit este.
22 ¿No yerran, los que piensan mal? mas los que piensan bien tendrán misericordia, y verdad.
Nu rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Dar milă și adevăr vor fi cu cei ce plănuiesc binele.
23 En todo trabajo hay abundancia: mas la palabra de los labios solamente empobrece.
În toată munca este câștig, dar vorbăria buzelor duce numai la lipsă.
24 La corona de los sabios es sus riquezas: mas la insensatez de los fatuos su fatuidad.
Coroana celor înțelepți este bogăția lor, dar nechibzuința proștilor este nechibzuință.
25 El testigo verdadero libra las almas: mas el engañoso hablará mentiras.
Un martor adevărat eliberează suflete, dar un martor înșelător vântură minciuni.
26 En el temor de Jehová está la fuerte confianza; y allí sus hijos tendrán esperanza.
În teama de DOMNUL este încredere puternică, și copiii lui vor avea un loc de scăpare.
27 El temor de Jehová es manadero de vida, para ser apartado de los lazos de la muerte.
Teama de DOMNUL este un izvor de viață, ca să depărteze de capcanele morții.
28 En la multitud del pueblo está la gloria del rey; y en la falta del pueblo, la flaqueza del príncipe.
În mulțimea poporului stă onoarea împăratului, dar în lipsa poporului este nimicirea prințului.
29 El que tarde se aira, es grande de entendimiento: mas el corto de espíritu, engrandece la locura.
Cel încet la furie este omul unei mari înțelegeri, dar cel al unui duh nerăbdător înalță nechibzuință.
30 El corazón blando es vida de las carnes: mas la envidia, pudrimiento de huesos.
O inimă sănătoasă este viața cărnii, dar invidia este putregaiul oaselor.
31 El que oprime al pobre, afrenta a su hacedor: mas el que tiene misericordia del pobre, le honra.
Cel ce oprimă pe sărac ocărește pe Făcătorul său, dar cel ce îl onorează are milă de sărac.
32 Por su maldad será lanzado el impío: mas el justo, en su muerte tiene esperanza.
Cel stricat este alungat în stricăciunea lui, dar cel drept are speranță în moartea sa.
33 En el corazón del cuerdo reposará la sabiduría; y en medio de los insensatos es conocida.
Înțelepciunea se odihnește în inima celui ce are înțelegere, dar ce este în mijlocul proștilor este făcut cunoscut.
34 La justicia engrandece la gente: mas el pecado es afrenta de las naciones.
Dreptatea înalță o națiune, dar păcatul este ocară pentru orice popor.
35 La benevolencia del rey es para con el siervo entendido: mas el que le avergüenza, es su enojo.
Favoarea împăratului este îndreptată spre un servitor înțelept, dar furia lui este împotriva celui ce aduce rușinea.
