Santiago 4
1 ¿De dónde vienen las guerras, y los pleitos entre vosotros? De aquí, es a saber, de vuestras concupiscencias, las cuales batallan en vuestros miembros.
De unde vin lupte și certuri între voi? Oare nu de acolo din poftele voastre care se războiesc în membrele voastre?
2 Codiciáis, y no tenéis: tenéis envidia y odio, y no podéis alcanzar: combatís y guerreáis, empero no tenéis lo que deseáis, porque no pedís.
Poftiți și nu aveți; ucideți și invidiați și nu puteți obține; vă certați și vă luptați, totuși nu aveți, pentru că nu cereți.
3 Pedís, y no recibís; porque pedís malamente, para gastar en vuestros deleites.
Cereți și nu primiți, pentru că cereți în mod greșit, ca să risipiți pentru poftele voastre.
4 Adúlteros y adúlteras, ¿no sabéis que la amistad del mundo es enemistad con Dios? Cualquiera, pues, que quisiere ser amigo del mundo, se constituye enemigo de Dios.
Adulteri și adultere, nu știți că prietenia lumii este dușmănie cu Dumnezeu? De aceea oricine dorește să fie prieten al lumii este dușmanul lui Dumnezeu.
5 ¿Pensáis que la Escritura dice sin causa: El espíritu que mora en nosotros, codicia envidiosamente?
Gândiți că în zadar spune scriptura: Duhul care locuiește în noi poftește spre invidie?
6 Mas él da mayor gracia. Porque él dice: Dios resiste a los soberbios, empero da gracia a los humildes.
Însă el dă mai mult har. De aceea spune: Dumnezeu se opune celor mândri, dar dă har celor umili.
7 Sed pues sujetos a Dios: resistíd al diablo, y huirá de vosotros.
Supuneți-vă așadar lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului și va fugi de la voi!
8 Allegáos a Dios, y él se allegará a vosotros. Pecadores, limpiád las manos; y vosotros de doblado ánimo, purificád los corazones.
Apropiați-vă de Dumnezeu și el se va apropia de voi. Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor; și purificați-vă inimile, șovăitorilor!
9 Afligíos, y lamentád, y llorád. Vuestra risa conviértase en lloro, y vuestro gozo en tristeza.
Fiți pătrunși de durere și jeliți și plângeți; să vă fie râsul schimbat în jale și bucuria în întristare;
10 Humilláos delante de la presencia del Señor, y él os ensalzará.
Umiliți-vă înaintea Domnului și el vă va înălța.
11 Hermanos, no digáis mal los unos de los otros: el que dice mal de su hermano, y juzga a su hermano, este tal dice mal de la ley, y juzga a la ley; mas si tú juzgas a la ley, no eres guardador de la ley, sino juez.
Nu vorbiți de rău unii pe alții, fraților. Cel ce vorbește de rău pe un frate și judecă pe fratele lui, vorbește de rău despre lege și judecă legea; dar dacă judeci legea, nu ești înfăptuitor al legii, ci judecător.
12 Solo uno es el dador de la ley, que puede salvar, y perder: ¿Quién eres tú que juzgas a otro?
Este un singur legiuitor, care este în stare să salveze și să nimicească; cine ești tu care judeci pe altul?
13 Ea ahora, vosotros los que decís: Vamos hoy y mañana a tal ciudad, y estaremos allá un año, y compraremos mercadería, y ganarémos:
Veniți acum, cei care spuneți: Astăzi sau mâine vom merge în cutare cetate și vom sta acolo un an și vom face comerț și vom câștiga;
14 Vosotros que no sabéis lo que será mañana. Porque, ¿qué es vuestra vida? Ciertamente es un vapor que se aparece por un poco de tiempo, y después se desvanece.
De fapt nu știți ce va fi mâine. Fiindcă ce este viața voastră? Este doar un abur, care se arată puțin și apoi dispare.
15 En lugar de lo cual deberíais decir: Si el Señor quisiere, y si viviéremos, haremos esto o aquello.
Dimpotrivă, ar trebui să spuneți: Dacă Domnul voiește, vom trăi și vom face aceasta sau aceea.
16 Mas ahora triunfáis en vuestras soberbias. Toda gloria semejante es mala.
Dar acum vă bucurați în lăudăroșiile voastre! Orice astfel de fală este rea.
17 El pecado, pues, está en aquel que sabe hacer lo bueno, y no lo hace.
De aceea aceluia care știe să facă binele și nu îl face, aceasta îi este păcat.
