Hechos 22

1 Varones hermanos, y padres, oíd mi defensa que hago ahora ante vosotros.

“Frați și părinți, ascultați apărarea pe care v-o fac acum.”

2 (Y como oyeron que les hablaba en lengua Hebrea, le dieron más silencio; ) y dijo:

Când au auzit că le vorbea în limba ebraică, s-au liniștit și mai mult. El a zis:

3 Yo de cierto soy hombre Judío, nacido en Tarso de Cilicia, mas criado en esta ciudad a los pies de Gamaliel, enseñado conforme a la verdad de la ley de los padres, y siendo zeloso de la ley de Dios, como todos vosotros sois hoy.

“Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar crescut în această cetate, la picioarele lui Gamaliel, învățat după tradiția strictă a legii părinților noștri, și zelos pentru Dumnezeu, așa cum sunteți și voi toți astăzi.

4 Que he perseguido este camino hasta la muerte, atando y entregando en cárceles varones y mujeres,

Am prigonit această Cale până la moarte, legând și dând în închisori bărbați și femei,

5 Como también el sumo sacerdote me es testigo, y toda la asamblea de los ancianos: de los cuales también tomando cartas para los hermanos, iba a Damasco, a fin de traer atados a Jerusalem a los que estuviesen allí, para que fuesen castigados.

așa cum mărturisesc și marele preot și tot consiliul bătrânilor, de la care am primit și scrisori către frați, și am călătorit la Damasc pentru a-i aduce în legături la Ierusalim și pe cei care erau acolo, ca să fie pedepsiți.

6 Mas aconteció, que yendo yo, y llegando cerca de Damasco, como a medio día, de repente me rodeó mucha luz del cielo;

“Pe când mergeam și mă apropiam de Damasc, pe la amiază, deodată, din cer, o lumină mare a strălucit în jurul meu.

7 Y caí en el suelo, y oí una voz que me decía: Saulo, Saulo, ¿por qué me persigues?

Am căzut la pământ și am auzit un glas care îmi spunea: “Saul, Saul, de ce mă prigonești?”

8 Yo entonces respondí: ¿Quién eres, Señor? Y díjome: Yo soy Jesús el Nazareno, a quien tú persigues.

I-am răspuns: “Cine ești Tu, Doamne?” El mi-a zis: “Eu sunt Isus din Nazaret, pe care Îl prigonești tu.

9 Y los que estaban conmigo, vieron a la verdad la luz, y se espantaron; mas no oyeron la voz del que hablaba conmigo.

Cei ce erau cu mine au văzut lumina și s-au temut, dar n-au înțeles vocea Celui ce vorbea cu mine.

10 Y dije: ¿Qué haré, Señor? Y el Señor me dijo: Levántate, y vé a Damasco, y allí te será dicho de todo lo que te está determinado que hagas.

Am întrebat: “Ce să fac, Doamne?”. Domnul mi-a zis: 'Ridică-te și du-te în Damasc. Acolo ți se vor spune toate lucrurile care ți-au fost rânduite să le faci”.

11 Y como yo no veía por causa de la gloria de aquella luz, llevado de la mano por los que estaban conmigo, vine a Damasco.

Când nu mai vedeam nimic din cauza slavei acelei lumini, fiind condus de mâna celor care erau cu mine, am intrat în Damasc.

12 Entonces un cierto Ananías, varón piadoso conforme a la ley, que tenía buen testimonio de todos los Judíos que allí moraban,

“Un oarecare Anania, un om evlavios după Lege, vestit de toți iudeii care locuiau în Damasc,

13 Viniendo a mí, y presentándose, me dijo: Saulo hermano, recibe la vista. Y yo en aquella misma hora le miré.

a venit la mine și, stând lângă mine, mi-a zis: “Frate Saul, primește-ți vederea! Chiar în acel ceas m-am uitat la el.

14 Y él dijo: El Dios de nuestros Padres te ha escogido, para que conocieses su voluntad, y vieses a aquel Justo, y oyeses la voz de su boca;

El a zis: “Dumnezeul părinților noștri te-a rânduit să cunoști voia Lui, să-L vezi pe Cel Drept și să auzi un glas din gura Lui.

15 Porque has de ser testigo suyo a todos los hombres de lo que has visto y oído.

Căci tu vei fi martor pentru el, în fața tuturor oamenilor, pentru ceea ce ai văzut și ai auzit.

16 Ahora pues, ¿por qué te detienes? Levántate, y sé bautizado, y lava tus pecados, invocando su nombre.

Și acum, de ce așteptați? Ridică-te, botează-te și spală-ți păcatele, invocând numele Domnului”.

17 Y me aconteció, vuelto a Jerusalem, que orando en el templo, fui arrebatado fuera de mí,

După ce m-am întors la Ierusalim și în timp ce mă rugam în Templu, am căzut în transă

18 Y le ví que me decía: Dáte priesa, y sal prestamente fuera de Jerusalem; porque no recibirán tu testimonio de mí.

și l-am văzut pe El zicându-mi: “Grăbește-te și ieși repede din Ierusalim, pentru că nu vor primi de la tine mărturie despre Mine”.

19 Y yo dije: Señor, ellos saben que yo encerraba en cárcel, y azotaba por las sinagogas a los que creían en ti;

Eu am zis: “Doamne, ei înșiși știu că am întemnițat și am bătut în toate sinagogile pe cei care credeau în Tine.

20 Y cuando se derramaba la sangre de Esteban tu mártir, yo también estaba presente, y consentía a su muerte, y guardaba las ropas de los que le mataban.

Când s-a vărsat sângele lui Ștefan, martorul Tău, am stat și eu de față, consimțind la moartea lui și păzind mantiile celor care l-au ucis'.

21 Y me dijo: Vé, porque yo te tengo que enviar lejos a los Gentiles.

El mi-a zis: “Pleacă, căci te voi trimite departe de aici, la neamuri.”

22 Y le oyeron hasta esta palabra; y entonces alzaron la voz, diciendo: Quita de la tierra a un tal hombre; porque no conviene que viva.

L-au ascultat până ce a spus aceasta; apoi au ridicat glasul și au zis: “Scapă pământul de omul acesta, căci nu este vrednic să trăiască!”

23 Y dando ellos voces, y arrojando sus ropas, y echando polvo al aire,

Pe când strigau, își aruncau mantiile și aruncau praf în aer,

24 Mandó el tribuno que le llevasen a la fortaleza; y ordenó que fuese examinado con azotes, para saber por qué causa clamaban así contra él.

comandantul a poruncit să fie dus în cazarmă și a ordonat să fie cercetat prin biciuire, ca să știe pentru ce crimă strigau așa împotriva lui.

25 Y como le ataban con correas, Pablo dijo al centurión que estaba presente: ¿Os es lícito azotar a un hombre Romano, sin ser condenado?

După ce l-au legat cu chingi, Pavel l-a întrebat pe centurionul care se afla de față: “Îți este permis să biciuiești un om care este roman și nu a fost găsit vinovat?”

26 Y como el centurión oyó esto, fue al tribuno, y le dio aviso, diciendo: Mira lo que vas a hacer; porque este hombre es Romano.

Când a auzit centurionul, s-a dus la comandant și i-a zis: “Ai grijă ce ai de gând să faci, căci omul acesta este roman!”

27 Y viniendo el tribuno le dijo: Díme, ¿eres tú Romano? Y él dijo: Sí.

Comandantul a venit și l-a întrebat: “Spune-mi, ești roman?” El a spus: “Da”.

28 Y respondió el tribuno: Yo con mucha suma de dinero alcancé esta ciudadanía. Entonces Pablo dijo: Mas yo aun soy nacido ciudadano.

Și comandantul a răspuns: “Mi-am cumpărat cetățenia cu un preț mare.” Pavel a spus: “Dar eu m-am născut roman”.

29 Así que, luego se apartaron de él los que le habían de examinar; y aun el tribuno también tuvo temor, entendido que era Romano, por haberle atado.

Și îndată s-au depărtat de el cei ce voiau să-l cerceteze, iar comandantul s-a temut și el, când a văzut că este roman, pentru că îl legase.

30 Y el día siguiente queriendo saber de cierto la causa por qué era acusado de los Judíos, le soltó de las prisiones, y mandó venir a los príncipes de los sacerdotes, y a todo su concilio; y sacando a Pablo, le presentó delante de ellos.

Dar a doua zi, dorind să afle adevărul despre motivul pentru care era acuzat de iudei, l-a eliberat din legături și a poruncit preoților de seamă și întregului consiliu să se adune, a coborât pe Pavel și l-a pus în fața lor.