Proverbios 5
1 Hijo mío, atiende a mi sabiduría, E inclina tu oído a mi entendimiento,
Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
2 Para que guardes discreción Y tus labios conserven conocimiento.
Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
3 Porque los labios de la mujer inmoral destilan miel, Y su paladar es más suave que el aceite.
Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
4 Pero su propósito es amargo como el ajenjo Y agudo como espada de dos filos.
Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Picioarele ei merg jos la moarte, pașii ei apucă spre iad. (Sheol h7585)
6 No considera el camino de la vida. Sus sendas son inestables, pero ella no lo sabe.
Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
7 Ahora, pues, hijos, escúchenme. No se aparten de las palabras de mi boca:
De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
8 Aleja de ella tu camino. No te acerques a la puerta de su casa
Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
9 No sea que des a otros tu vigor, Y tus años al cruel.
Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
10 No sea que los extraños se llenen de tus fuerzas, Y tu esfuerzo se quede en casa ajena.
Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
11 Gemirás cuando te llegue el desenlace, Y se consuma la carne de tu cuerpo.
Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
12 Entonces dirás: ¡Cómo aborrecí la corrección, Y mi corazón menospreció la reprensión!
Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
13 ¡No hice caso a la voz de mis maestros, Ni presté oído a mis instructores!
Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
14 Casi en la cima de todo mal estuve En medio de la asamblea y de la congregación.
Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
15 Bebe el agua de tu propia cisterna, Y el agua fresca de tu propio pozo.
Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
16 ¿Se derramarán afuera tus manantiales, Tus corrientes de aguas por las plazas?
Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
17 ¡Sean solamente tuyos, Y no de extraños contigo!
Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
18 Sea bendito tu manantial Y regocíjate con la esposa de tu juventud,
Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
19 Como hermosa venada o graciosa gacela, Sus pechos te satisfagan en todo tiempo, Y recréate siempre con su amor.
Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
20 ¿Por qué, hijo mío, estarás apasionado con mujer ajena, Y abrazarás el seno de una extraña?
Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
21 Porque los caminos del hombre están ante los ojos de Yavé. Él observa todas sus sendas.
Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
22 En su propia iniquidad quedará atrapado el inicuo. Será atado con las cuerdas de su propio pecado.
Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
23 Morirá por falta de corrección, Extraviado en la inmensidad de su locura.
El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
