Job 9
1 Entonces Job respondió:
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 Ciertamente yo sé que es así. ¿Pero cómo puede un hombre justificarse ante ʼElohim?
Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
3 Aunque uno quiera disputar con Él, no le podría responder una vez entre 1.000.
Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
4 Él es sabio de corazón y poderoso en fortaleza. ¿Quién se endureció contra Él y salió ileso?
El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
5 Arranca las montañas con su furor, y no saben quién las trastornó.
Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
6 Sacude la tierra de su lugar y estremece sus columnas.
Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
7 Él manda al sol, y no brilla. Coloca sello a las estrellas.
Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
8 Él solo extendió el cielo, y camina sobre las olas del mar.
Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
9 Él hizo la Osa, el Orión, las Pléyades y las secretas cámaras del sur.
Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
10 Él hace cosas grandiosas, inescrutables, y maravillas incontables.
Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
11 Ciertamente pasa junto a mí y no lo veo. Si pasa adelante de mí, no lo percibo.
Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
12 Si Él arrebata, ¿quién lo resistirá? ¿Quién le dirá: Qué haces?
Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
13 ʼElohim no reprime su ira. Bajo Él se abaten los que ayudan a los soberbios.
Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
14 ¡Cuánto menos yo puedo replicarle, al rebuscar palabras frente a Él!
Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
15 A Él yo, aunque sea recto, no me atrevo a responder. Más bien imploro la clemencia de mi Juez.
Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
16 Si lo invoco, y Él me responde, no podría creer que me oye.
Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
17 Porque me quebranta con una tormenta y multiplica mis heridas sin causa.
Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
18 No me deja recuperar aliento, mas bien me llena de amarguras.
Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
19 Si apelo a la fuerza, ¡ciertamente Él es poderoso! Y si acudo al juicio, ¿quién lo convocará?
Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
20 Si me declaro justo, mi boca me condenará. Aunque sea intachable, Él me declarará perverso.
Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
21 Soy intachable, sin embargo, no me conozco a mí mismo. Desprecio mi vida.
Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
22 Todo es una misma cosa. Por tanto digo: Él destruye al intachable y al perverso.
Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
23 Si el azote mata de repente, Él se burla de la desesperación del inocente.
Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
24 La tierra es entregada en manos de los perversos. Él cubre los semblantes de sus jueces. Si no es así, ¿entonces, quién?
Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
25 Mis días son más veloces que un corredor. Huyeron. No vieron el bien.
Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
26 Se deslizaron como botes de junco, como el águila que se lanza sobre su presa.
Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
27 Si digo: Olvidaré mi queja, mudaré mi semblante y me alegraré,
Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
28 entonces me turban todos mis dolores. Sé que no me tendrás como inocente,
Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
29 y que soy declarado perverso. ¿Para qué entonces me fatigo en vano?
Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
30 Aunque me lave con agua de nieve, y limpie mis manos con lejía,
Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
31 aún me hundirás en el lodo, y mis ropas me repugnarán.
Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
32 Porque Él no es hombre como yo para que le responda, y vayamos juntos a juicio.
Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
33 No hay un árbitro entre nosotros que coloque su mano entre los dos,
Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
34 que quite su vara de sobre mí para que no me espante su terror.
Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
35 Entonces yo hablaría y no le temería. Pero yo mismo no estoy en esa condición.
Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
