Job 4
1 Entonces intervino Elifaz temanita:
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 Si intentamos razonar contigo te será molesto. Pero, ¿quién puede refrenarse de hablar?
Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
3 Ciertamente tú enseñabas a muchos y fortalecías las manos débiles.
Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
4 Tus palabras levantaban al que tropezaba y afirmabas las rodillas decaídas.
Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
5 Pero ahora te sucede a ti. Te desalientas, te tocó a ti y te turbas.
Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
6 ¿No es tu temor a ʼElohim tu confianza, y la integridad de tus procedimientos tu esperanza?
Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
7 Te ruego que recuerdes: ¿Quién pereció jamás por ser inocente? ¿Dónde fueron destruidos los rectos?
Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
8 Según veo, los que aran iniquidad y siembran aflicción, las cosechan.
După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
9 Por el aliento de ʼElohim perecen, y por el soplo de su ira son consumidos.
Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
10 El rugido del león, la voz fiera de la leona y los dientes de sus cachorros son quebrados.
Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
11 El león viejo perece por falta de presa, y los cachorros de la leona se dispersan.
Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
12 Entonces un mensaje me llegó a hurtadillas, y mi oído percibió un susurro de él
Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
13 en inquietantes visiones nocturnas, cuando el sueño profundo cae sobre los hombres.
În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
14 Un terror se apoderó de mí, y todos mis huesos se estremecieron.
Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
15 Al pasar un espíritu frente a mí se eriza el pelo de mi cuerpo.
Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16 Se detiene, pero no distingo su semblante. Una apariencia está delante de mis ojos, hay silencio… y oigo una voz reposada:
A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
17 ¿Será el hombre más justo que ʼElohim? ¿El hombre, más puro que su Hacedor?
Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18 Ciertamente en sus esclavos no confía, y a sus ángeles atribuye insensatez.
Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19 ¡Cuánto más los que viven en casas de barro cimentadas en el polvo serán desmenuzados por la polilla!
Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
20 Entre la mañana y la tarde son destruidos, y sin que alguno se dé cuenta, perecen para siempre.
Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
21 ¿No les son arrancadas las cuerdas de sus tiendas? En ellas mueren, pero no adquirieron sabiduría.
Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
