Job 30
1 Pero ahora, se burlan de mí los que son más jóvenes que yo, a cuyos antepasados yo rehusé dejar con los perros de mi rebaño,
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2 pues ¿para qué me servía la fuerza de sus manos, si su edad madura y su vigor perecieron?
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 Están anémicos a causa de la miseria y el hambre. Roen la tierra reseca y huyen a la desolación, al lugar tenebroso y despoblado.
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
4 Arrancan malvas entre los matorrales y se alimentan con raíces de enebro.
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 Están expulsados de la comunidad. Contra ellos gritan como a ladrones.
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
6 Viven en barrancos espantosos, en cuevas de la tierra y en las peñas.
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
7 Aúllan entre los matorrales y se apiñan bajo las ortigas.
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 Generación de necios, generación sin nombre, echados a latigazos de esta tierra.
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
9 ¡Y ahora soy su motivo de mofa y les sirvo de refrán!
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10 Me repugnan y se alejan de mí. De mi presencia no refrenan su saliva.
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 Porque Él aflojó la cuerda de mi arco y me afligió, ellos se quitaron el freno frente a mí.
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 A mi derecha se levanta el populacho, enredan mis pies, me preparan caminos destructivos,
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13 desbaratan mi senda, se aprovechan de mi calamidad y nadie los restringe.
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14 Vienen como abridores de amplia brecha [en el muro] y en medio de la ruinosa tormenta se abalanzan contra mi calamidad.
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 Los terrores me asaltan de repente, combatieron mi honor como el viento y mi prosperidad desapareció como nube.
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
16 Ahora mi alma se me derrama. Los días de aflicción se apoderaron de mí.
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17 La noche me taladra los huesos y los dolores que me corroen no descansan.
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
18 Una fuerza poderosa desfiguró mi ropa y me aprieta como el cuello de mi abrigo.
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
19 Me derribó en el lodo. Quedé como el polvo y la ceniza.
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 Clamo a Ti, y no me respondes. Me presento, y Tú no me atiendes.
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
21 Te volviste cruel conmigo y me persigues con la fuerza de tu mano.
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22 Me levantas, me haces cabalgar sobre el viento y me deshaces en la tormenta.
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
23 Porque yo sé que me conduces a la muerte, a la casa de reunión para todos los vivientes.
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24 ¿Sin embargo no extiendes tu mano al que está sobre una pila de ruinas o en su desastre, y por tanto pide socorro?
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 ¿No lloré por el afligido? ¿No tuvo compasión mi alma del menesteroso?
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 Pero cuando esperaba el bien, me vino el mal. Cuando esperaba luz, me vino oscuridad.
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
27 Mis órganos internos se agitan y no reposan. Me confrontan días de aflicción.
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 Ando ennegrecido, y no por el sol. Me levanto en la congregación y pido ayuda.
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
29 Soy hermano de chacales y compañero de avestruces.
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
30 Mi piel ennegrecida se me cae, y mis huesos arden de calor.
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31 Por tanto, mi arpa se convirtió en lamento, y mi flauta es la voz de los que lloran.
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
