< Job 26 >
1 Entonces Job respondió:
Hagi anante Bildati'ma hia nanekerera Jopu'a amanage huno kenona hunte'ne,
2 ¡Qué bien ayudas al débil y socorres al brazo que no tiene fuerza!
Inankna hunka hankavezamima omne'nea vahera zamaza nehunka, zamagra'ama zamaza osuga vahera zamagura vazi'nane.
3 ¡Qué útil discernimiento proveíste abundantemente!
Kagra inankna hunka knare antahi'zama omne'nea vahe'mofona antahintahia neminka, oku'ma me'nea knare antahi'zanka'a erinte ama hane?
4 ¿Para quién pronunciaste tus palabras? ¿El espíritu de quién se expresó por medio de ti?
Ama ana knare antahintahi zanka'a igati eri'nane? Ana hu'nankeno iza avamu'mo kagri kagipina huvazino ama'na nanekea huamara nehie?
5 La sombra de los muertos se estremece bajo las aguas y sus habitantes.
Fri'naza vahe'mokizmi hankro'ma hagerimofo agu'afima nemaniza naga'mo'za Anumzamofonkura tusi koro nehazageno zamahirahi nere.
6 El Seol está desnudo ante ʼElohim, y el Abadón no tiene cubierta. (Sheol )
Fri vahe kumapima nemaniza vahe'mo'za Anumzamofo avurera frara oki amate mani'naze. Vahe'ma zamazeri havizama nehia kumapima me'nea zantamima Anumzamo'ma kenaku'ma hiana, mago zamo'a avurera anteso osu amate me'negeno nege. (Sheol )
7 Él extiende el norte sobre el abismo y cuelga la tierra de la nada.
Hanki noti kaziga me'nea mona anami kankamumpi tro huntegeno me'negeno, Anumzamo'a anami kankamumpi tro huntegeno mago'zamo'a azeoriaza me'ne.
8 Encierra las aguas en sus nubes y las nubes no se rompen con ellas.
Hanintirima huno antarakoma hu'nea hampompi Anumzamo'a ko tina eri ano vazintegeno me'ne. Hianagi knagura huno ana timo'a rufuragu vazinora evunoramie.
9 Encubre la cara de la luna llena y sobre ella extiende su nube.
Ana nehuno hamponteti kini tra'a erirefitegeta nonkone.
10 Trazó un círculo sobre la superficie del agua en el límite entre la luz y la oscuridad.
Hagerimofo agofetura Anumzamo'a mago avame'zanteti isagana ante'ne. Ana hu'neankino ana isagamo hanine masanena refko hunezanante.
11 Las columnas del cielo se estremecen y están pasmadas ante su reprensión.
Anumzamo'ma monamofoma azeri konerigeno'a, monama tro huno regarinte'nea tra'mo'a torevare nehie.
12 Aquieta el mar con su poder, y con su entendimiento rompe la tormenta.
Anumzamo'a hankave'areti higeno avunemanentea hagerimo'a, ome rurava nehe. Agra knare antahi'zanteti, hagerimofo agu'afima Rehapu'e nehazageno'ma nemania afi'zaga rehapanetie.
13 Su soplo despejó el cielo, y su mano traspasó la serpiente cautelosa.
Anumzamo'ma asimu'ma antegeno'a, anamima me'nea monamo'a rumsa hutfaza nehie. Ana nehuno hagerimpima mani'neno vanoma nehia osifavea Agra azanuti ahe fri'ne.
14 Ciertamente estos son solo los bordes de sus caminos. ¡Cuán leve murmullo oímos de Él! Pero el trueno de su poder, ¿quién lo puede entender?
Ama ana maka zama fore'ma hiana, Anumzamo'a hankave'areti tro'ma hu'nea zamofona, amne agema'a fore higeta kone. Hagi Agra menina sumi ke huno kea nehigeta nentahunanki, monagefinti'ma rankema huno'ma keagama hanigeta, inankna huta tagra antahi amara hugahune?