Job 24
1 ¿Por qué no son reservados los tiempos oportunos por ʼEL-Shadday? ¿Por qué los que lo conocen no vislumbran sus días?
De ce, văzând că timpurile nu sunt ascunse de cel Atotputernic, nu văd zilele lui cei ce îl cunosc?
2 Hay los que remueven los linderos, roban los rebaños y los devoran,
Unii mută pietrele de hotar; ei cu violență iau turme și pășunea lor.
3 se llevan el asno de los huérfanos, toman en prenda el buey de la viuda,
Ei alungă măgarul celor fără tată, iau boul văduvei drept garanție.
4 apartan del camino a los necesitados y hacen que se escondan todos los pobres de la tierra.
Ei abat pe nevoiaș de pe cale; săracii pământului se ascund împreună.
5 Allí están, como asnos del desierto. Salen a su tarea y buscan con ansia el sustento. La región fría es la que ofrece alimento a sus hijos,
Iată, asemenea măgarilor sălbatici în pustie, ei merg înainte să își facă lucrarea; sculându-se din timp pentru o pradă, pustia aduce hrană pentru ei și pentru copiii lor.
6 cosechan en campo ajeno, y tienen que rebuscar en la viña del perverso.
Ei își culeg fiecare nutrețul său în câmp și adună recolta viei celor stricați.
7 Pasan la noche desnudos, faltos de ropa y no tienen cobertura contra el frío.
Ei fac pe cei goi să găzduiască fără haină, încât nu au acoperământ pe frig.
8 El aguacero de las montañas los empapa, y se pegan a las rocas por falta de refugio.
Ei sunt uzi de aversele de ploaie ale munților și îmbrățișează stânca din lipsa unui adăpost.
9 Hay otros que arrancan del pecho al huérfano, y toman en prenda al bebé del pobre.
Ei smulg pe cel fără tată de la piept și iau garanție de la sărac.
10 Hacen que anden mudos, sin ropa, y quitan las gavillas al hambriento,
Îl fac să meargă gol, fără haină, și iau snopul de la cel flămând.
11 los que exprimen el aceite en sus molinos, y pisan sus lagares, pero tienen sed.
Ei fac ulei înăuntrul zidurilor lor și calcă teascurile lor de vin și suferă de sete.
12 Desde la ciudad gimen los hombres y claman los heridos, pero ʼElohim no atiende sus necedades.
Oamenii din cetate gem și sufletul celui rănit țipă; totuși Dumnezeu nu le pune la socoteală nebunia.
13 Son los que se rebelan contra la luz. No quieren conocer sus caminos ni están en sus sendas.
Ei sunt dintre cei care se revoltă împotriva luminii, ei nu cunosc căile ei, nici nu locuiesc în cărările ei.
14 De madrugada se levanta el asesino, mata al pobre y al menesteroso, y de noche actúa como ladrón.
Ucigașul, ridicându-se odată cu lumina, ucide pe sărac și pe nevoiaș și în timpul nopții este ca un hoț.
15 El adúltero espera la llegada de la noche y se dice: Nadie me verá. Y cubre su cara.
De asemenea ochiul celui adulter așteaptă amurgul, spunând: Niciun ochi nu mă va vedea; și își deghizează fața.
16 Mina las casas en la oscuridad. Durante el día se encierra. No conoce la luz del sol.
În întuneric ei sparg casele pe care le-au însemnat pentru ei în timpul zilei; ei nu cunosc lumina.
17 Porque la mañana le es lo mismo que densa oscuridad, porque está familiarizado con los terrores de densa oscuridad.
Căci dimineața este pentru ei întocmai ca umbra morții, dacă cineva îi cunoaște, ei sunt în terorile umbrei morții.
18 Es veloz sobre la superficie del agua. Su parte es maldita en la tierra. No volverá por el camino de las viñas.
El este iute ca apele; partea lor este blestemată pe pământ; nu privește calea viilor.
19 Como la sequía y el calor le roban el agua a la nieve, así hace el Seol a los que pecaron. (Sheol h7585)
Secetă și arșiță mistuie apele zăpezilor; la fel mormântul celor care au păcătuit. (Sheol h7585)
20 Los olvidará el seno materno. Dulce será su sabor a los gusanos. Nunca serán recordados, y como un árbol serán quebrantados los perversos.
Pântecul îl va uita; viermele se va înfrupta din el; nu va mai fi amintit; și stricăciunea va fi frântă ca un pom.
21 Porque maltrataron a la estéril, a la que no da a luz, y no hacen bien a la viuda.
El se poartă rău cu cea stearpă care nu naște și nu face bine văduvei.
22 La sequía arruina también a los poderosos con su poder. Se levantan y no creen ni en su propia vida.
El atrage de asemenea pe cel puternic cu puterea sa; se ridică și niciun om nu este sigur de viață.
23 ʼElohim les da seguridad, y ellos confían en ella. Los ojos de Él observan sus caminos.
Deși îi este dat să fie în siguranță acolo unde se odihnește, totuși ochii lui sunt peste căile lor.
24 Aunque ensalzados por un tiempo, desaparecen. Son abatidos, marchitados como plantas y cortados como espigas.
Ei sunt înălțați pentru puțin timp, dar apoi sunt înjosiți; sunt scoși de pe cale ca toți ceilalți și retezați ca vârfurile spicelor.
25 Si esto no es así, ¿quién me puede probar que soy un mentiroso, y dejar sin valor mis palabras?
Și dacă nu este așa acum, cine mă va face mincinos și va face vorbirea mea fără valoare?
