< Job 23 >
Katahi ka whakautua e Hopa, i mea ia,
2 Aun hoy es amarga mi queja, pues mi llaga agrava mis gemidos.
I tenei ra nei ano e amuamu ana taku tangi: nui noa atu i taku aue te taimaha o te patunga i ahau.
3 ¡Ojalá me concediera saber dónde hallarlo! Yo iría hasta su trono,
Aue, me i mohio ahau ki te wahi e kite ai ahau i a ia, kia tae rawa atu ai ahau ki tona nohoanga!
4 expondría ante Él mi causa, llenaría mi boca de argumentos,
Ka ata whakatakotoria e ahau aku korero ki tona aroaro, ka whakakiia hoki toku mangai ki nga kupu tautohetohe.
5 sabría con cuáles palabras me replica, y entendería lo que me dice.
Ka mohio ahau ki nga kupu e whakahokia mai e ia ki ahau, ka marama hoki tana e mea ai ki ahau.
6 ¿Contendería conmigo con la grandeza de su fuerza? No, más bien me atendería.
E whakaputaina mai ranei tona kaha nui ina tautohetohe ki ahau? Kahore; engari ka whai whakaaro ia ki ahau.
7 Allí el justo podría razonar con Él, y yo quedaría libre para siempre de mi Juez.
Ko reira te tangata tika tautohetohe ai ki a ia: a ora tonu ake ahau i toku kaiwhakawa ake tonu atu.
8 Pero si voy hacia el oriente, no está allí. Y si voy al occidente, tampoco lo percibo.
Nana, haere ana ahau ki mua, a kahore ia i reira; ki muri, heoi kahore ahau e kite i a ia:
9 Si muestra su poder en el norte, no lo veré, al sur se esconde y no lo veo.
Ki maui, ina ka mahi ia, heoi kahore ahau e kite i a ia; e huna ana ia i a ia ano i te taha ki matau, te kite ahau i a ia.
10 Sin embargo, Él conoce el camino por donde voy. Que me pruebe, y saldré como oro.
Otiia e mohio ana ia ki te ara e anga atu ai ahau: kia oti ahau te titiro iho e ia, ano he koura ahau i toku putanga mai.
11 Mis pies siguieron fielmente sus huellas. Guardé su camino sin apartarme.
Mau pu ona takahanga i toku waewae; u pu ahau ki tona ara, kihai hoki i peka ke.
12 No retrocedí del mandato de sus labios, y atesoré las Palabras de su boca más que mi ración necesaria.
Kihai hoki i mahue i ahau te whakahau a ona ngutu; ko nga kupu a tona mangai rongoa rawa ki ahau, nui atu i te kai i rite maku.
13 Pero Él es único. ¿Quién podrá disuadirlo? Él hace lo que desea.
Ko ia, kotahi tonu tona whakaaro, a ma wai ia e whakatahuri ke? Ko ta tona ngakau hoki i hiahia ai e meatia ana e ia.
14 Él ejecutará lo que decretó para mí, y muchas otras cosas como ésta están en Él.
E whakaotia ana hoki e ia nga mea i whakaritea moku: he maha ano hoki ana mahi pera.
15 Por lo cual me perturba su Presencia. Al pensarlo, me aterrorizo de Él.
Koia ahau i ohorere ai i tona aroaro: ka whakaaroaro ahau, ka wehi i a ia.
16 Porque ʼElohim hizo desmayar mi corazón. ʼEL-Shadday me aterrorizó.
Ngohe noa hoki toku ngakau i te Atua, ohorere ana ahau i te Kaha Rawa.
17 Pues no fui cortado de la presencia de la tenebrosidad, y Él no escondió mi semblante de la profunda oscuridad.
Kihai nei hoki ahau i whakangaromia i mua o te pouri, kihai hoki i hipokina e ia te pouri i toku aroaro.