Job 14
1 El hombre nacido de mujer es corto de días y lleno de perturbaciones.
Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
2 Brota como una flor, pero es cortado. Pasa como una sombra y desaparece.
Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
3 ¿Y sobre éste abres tus ojos y lo llevas a juicio contigo?
Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
4 ¿Quién limpiará lo impuro? ¡Nadie!
Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
5 Ciertamente sus días están determinados, y el número de sus meses depende de Ti. Tú le fijaste sus límites, de los cuales no pasará.
Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
6 Aparta de él tu mirada y que descanse hasta que complete su día como un jornalero.
Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
7 Porque para el árbol hay esperanza: Si es cortado, retoñará, y sus ramas no cesarán.
Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
8 Aunque debajo de la tierra esté muerto su tronco, y en la tierra envejezca su raíz,
Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
9 al recibir el agua reverdecerá, y echará ramas como una planta.
Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
10 Pero el hombre muere, y queda tendido. Expira el hombre, ¿y dónde está?
Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
11 Como las aguas se van al mar, y un río se agota y se seca,
Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
12 así el hombre queda tendido y no se levantará. Hasta que no haya cielo, no será despertado, ni lo levantarán de su sueño.
Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
13 ¡Ojalá me escondas en el Seol mientras se aplaca tu ira, y me fijes un plazo y te acuerdes de mí! (Sheol h7585)
O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)
14 Si el hombre muere, ¿volverá a vivir? Todos los días de mi lucha y servicio esperaré hasta que llegue mi liberación.
Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
15 Entonces llamarás y yo te responderé. Tendrás afecto a la hechura de tus manos.
Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
16 Porque ahora me cuentas los pasos y no das tregua a mi pecado.
Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
17 Tienes mi transgresión sellada en un saco. Tú cubres mi iniquidad.
Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
18 Pero la montaña cae y se desmorona. Las rocas cambian de lugar.
Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
19 Las piedras se desgastan con el agua impetuosa que se lleva el polvo de la tierra. Así destruyes la esperanza del hombre.
Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
20 Prevaleces para siempre contra él, y él se va. Desfiguras su rostro y lo despides.
Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
21 Sus hijos obtendrán honores, pero él no lo sabrá. Si son humillados, no lo percibirá.
Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
22 Pero su carne sobre él siente el tormento, y su alma gime por él.
Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.
