Job 10

1 ¡Mi alma está hastiada de mi vida! Daré rienda suelta a mi queja. Hablaré con la amargura de mi alma.

Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

2 Diré a ʼElohim: ¡No me condenes! Hazme saber por qué contiendes conmigo.

Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

3 ¿En verdad, es justo para Ti oprimir, desechar la obra de tus manos y favorecer el designio de los perversos?

Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

4 ¿Tienes ojos humanos y miras como mira el hombre?

Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

5 ¿Son tus días como los días del hombre o tus años como los años del hombre,

Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

6 para que indagues mi iniquidad e investigues mi pecado?

Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

7 Tú sabes que no soy culpable, y que no hay quien libre de tu mano.

Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

8 Tus manos me hicieron y me formaron. ¿Y ahora me destruyes?

Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

9 Recuerda, te ruego, que del barro me moldeaste. ¿Y al polvo me harás volver?

Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

10 ¿No me vertiste como leche y me cuajaste como queso?

Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

11 Me cubriste de piel y de carne, con huesos y tendones me tejiste.

M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

12 Me otorgaste vida y misericordia, y tu cuidado preservó mi espíritu.

Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

13 Tenías estas cosas ocultas en tu corazón. Yo sé que esto estaba contigo.

Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

14 Si peco, Tú me observas, y no me tendrás como limpio de mi culpa.

Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

15 Si soy malo, ¡ay de mí! Y si soy justo, no levantaré mi cabeza. Estoy hastiado de la afrenta y de ver mi aflicción.

Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

16 Si mi cabeza se levanta, me cazas como a león y vuelves a mostrar tus proezas en mí.

Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

17 Renuevas tus testigos contra mí y aumentas contra mí tu furor como tropas de relevo.

Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

18 ¿Por qué entonces me sacaste de la matriz? ¡Hubiera yo expirado sin que ningún ojo me viera!

Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

19 Sería como si nunca hubiera existido, llevado del vientre a la tumba.

Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

20 ¿No son pocos mis días? Cesa pues, y déjame, para que me consuele un poco

Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

21 antes que me vaya a la región tenebrosa de la muerte para no volver,

Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

22 tierra de oscuridad, lóbrega, lugar de sombra de muerte, sin orden, donde la luz es como densa oscuridad.

O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.