Job 9
1 Entonces Job respondió,
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 “En verdad sé que es así, ¿pero cómo puede el hombre ser justo con Dios?
Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
3 Si se complace en contender con él, no puede responderle ni una vez entre mil.
Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
4 Dios es sabio de corazón y poderoso de fuerza. ¿Quién se ha endurecido contra él y ha prosperado?
El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
5 Él remueve las montañas, y ellos no lo saben, cuando los derriba en su cólera.
Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
6 Sacude la tierra de su lugar. Sus pilares tiemblan.
Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
7 Ordena el sol y no sale, y sella las estrellas.
Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
8 Sólo él extiende los cielos, y pisa las olas del mar.
Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
9 Él hace la Osa, Orión y las Pléyades, y las habitaciones del sur.
Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
10 Él hace grandes cosas más allá de descubrirlas; sí, cosas maravillosas sin número.
Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
11 He aquí que pasa por delante de mí y no lo veo. También pasa, pero no lo percibo.
Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
12 He aquí que él arrebata. ¿Quién puede impedirlo? ¿Quién le preguntará: “Qué estás haciendo?”?
Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
13 “Dios no retirará su ira. Los ayudantes de Rahab se inclinan bajo él.
Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
14 Cuánto menos le responderé, y elegir mis palabras para discutir con él?
Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
15 Aunque fuera justo, no le respondería. Yo haría una súplica a mi juez.
Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
16 Si yo hubiera llamado, y él me hubiera respondido, sin embargo, no creo que haya escuchado mi voz.
Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
17 Porque me rompe con una tormenta, y multiplica mis heridas sin causa.
Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
18 No me permite recuperar el aliento, pero me llena de amargura.
Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
19 Si se trata de una cuestión de fuerza, ¡he aquí que él es poderoso! Si de justicia se trata, “¿Quién — dice — me va a convocar?”.
Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
20 Aunque sea justo, mi propia boca me condenará. Aunque sea intachable, se demostrará que soy perverso.
Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
21 Soy irreprochable. No me respeto a mí mismo. Desprecio mi vida.
Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
22 “Todo es lo mismo. Por eso digo que destruye a los irreprochables y a los malvados.
Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
23 Si el azote mata de repente, se burlará en el juicio de los inocentes.
Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
24 La tierra es entregada a la mano de los malvados. Cubre los rostros de sus jueces. Si no es él, ¿quién es?
Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
25 “Ahora mis días son más rápidos que un corredor. Huyen. No ven nada bueno.
Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
26 Han pasado como las naves rápidas, como el águila que se abalanza sobre la presa.
Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
27 Si digo: ‘Olvidaré mi queja’, Voy a quitar mi cara de tristeza y a animarme”.
Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
28 Tengo miedo de todas mis penas. Sé que no me considerará inocente.
Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
29 Seré condenado. ¿Por qué entonces trabajo en vano?
Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
30 Si me lavo con nieve y limpiar mis manos con lejía,
Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
31 sin embargo, me hundirás en la zanja. Mi propia ropa me aborrecerá.
Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
32 Porque él no es un hombre como yo, para que le responda, que debemos reunirnos en el juicio.
Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
33 No hay árbitro entre nosotros, que podría poner su mano sobre nosotros dos.
Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
34 Que me quite la vara. Que su terror no me haga temer;
Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
35 entonces hablaría y no le temería, pues no lo soy en mí mismo.
Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
