< Job 31 >

1 “Hice un pacto con mis ojos; ¿cómo debería entonces mirar con lujuria a una mujer joven?
Kua oti taku kawenata ki oku kanohi; kia whakaaroaro ahau hei aha ki te kotiro?
2 Porque lo que es la porción de Dios en lo alto, y la herencia del Todopoderoso en las alturas?
He aha ta te Atua wahi e tuwha mai ai i runga? He aha ta te Kaha Rawa taonga tupu i te wahi tiketike?
3 ¿No es una calamidad para los injustos, y el desastre a los obreros de la iniquidad?
He teka ianei he whakangaromanga mo te tangata kino? he whiu mo nga kaimahi o te he?
4 No ve mis caminos, y contar todos mis pasos?
He teka ianei e kitea ana e ia oku ara, e taua ana e ia oku hikoinga katoa?
5 “Si he andado con falsedad, y mi pie se ha apresurado a engañar
Ki te mea i haere ahau i runga i te tekateka noa, a i hohoro toku waewae ki te tinihanga;
6 (que me pesen en una balanza uniforme, para que Dios conozca mi integridad);
Kia paunatia ahau i runga i te pauna tika, kia mohio ai te Atua ki toku tapatahi:
7 si mi paso se ha desviado del camino, si mi corazón caminara tras mis ojos, si alguna mancha se ha pegado a mis manos,
Ki te mea i kotiti ke toku hikoinga i te ara, a i whai toku ngakau i oku kanohi; a ki te mea i mau te tongi ki oku ringa;
8 entonces déjame sembrar, y que otro coma. Sí, que el producto de mi campo sea desarraigado.
Kati, ko ahau hei whakato, a ma tetahi atu e kai; ae ra, tukua nga hua o taku mara kia hutia atu.
9 “Si mi corazón ha sido seducido por una mujer, y he esperado en la puerta de mi vecino,
Ki te mea i whakawairangitia toku ngakau e te wahine, a i whanga ahau i te tatau o toku hoa;
10 que muela para otro mi mujer, y otros se encorven sobre ella.
Heoi kia huri paraoa taku wahine ma tetahi atu, kia piko iho ano hoki nga tangata ke ki runga i a ia.
11 Porque eso sería un crimen atroz. Sí, sería una iniquidad ser castigado por los jueces,
He kino rawa hoki tera; ae ra, he he e tika ana kia whiua e nga kaiwhakawa:
12 porque es un fuego que consume hasta la destrucción, y que me arrancaría de raíz todo mi aumento.
He ahi hoki tera e kai ana ki te whakangaromanga rawa, poto noa aku hua katoa.
13 “Si he despreciado la causa de mi siervo o de mi sirvienta, cuando contendían conmigo,
Ki te mea i whakahaweatia e ahau te whakawa a taku pononga tane, a taku pononga wahine, i a raua e totohe ana ki ahau;
14 ¿Qué haré entonces cuando Dios se levante? Cuando me visite, ¿qué le responderé?
Ka pehea ra ahau ina whakatika te Atua? He aha taku kupu e whakahoki ai ki a ia ina tae mai ia ki te titiro?
15 ¿Acaso no lo hizo el que me hizo en el vientre? ¿No se nos formó en el vientre materno?
He teka ranei na toku kaihanga ia i hanga i roto i te kopu? a nana, na te kotahi, i whai ahua ai maua i roto i te puku?
16 “Si he retenido a los pobres de su deseo, o han hecho fallar los ojos de la viuda,
Ki te mea i kaiponuhia e ahau ta nga rawakore i hiahia ai, a meinga ana e ahau nga kanohi o te pouaru kia pau i te minamina;
17 o haber comido mi bocado solo, y el huérfano no ha comido de ella
Ki te mea ranei i kainga taku maramara e toku kotahi, a kihai te pani i kai i tetahi wahi;
18 (no, desde mi juventud creció conmigo como con un padre, La he guiado desde el vientre de mi madre);
He mea whakatupu ia naku no toku taitamarikitanga ra ano me te mea ko tona papa ahau: ko te pouaru he mea arahi naku no te kopu ra ano o toku whaea;
19 si he visto a alguno perecer por falta de ropa, o que los necesitados no tenían cobertura;
Ki te mea i kite ahau i tetahi e tata ana ki te mate, he kore no te kakahu, a kahore he uhi mo te rawakore;
20 si su corazón no me ha bendecido, si no se ha calentado con el vellón de mi oveja;
Ki te mea kihai tona hope i whakapai ki ahau, a kihai ia i mahana i nga huruhuru o taku kahui:
21 si he levantado mi mano contra los huérfanos, porque vi mi ayuda en la puerta;
Ki te mea i ara toku ringa hei pehi i te pani, i toku kitenga he awina tera moku kei te kuwaha;
22 entonces dejé caer mi hombro desde el omóplato, y que mi brazo se rompa desde el hueso.
Na kia marere atu toku pokohiwi i roto i te peke, kia whati te takakau o toku ringa.
23 Porque la calamidad de Dios es un terror para mí. Por su majestad, no puedo hacer nada.
Ko te whiu hoki a te Atua taku i wehi ai; kihai hoki i taea e ahau te aha i tona nui.
24 “Si he hecho del oro mi esperanza, y han dicho al oro fino: “Tú eres mi confianza”.
Ki te mea i u toku whakaaro ki te koura, a i mea ahau ki te koura parakore, Ko koe taku e whakawhirinaki atu ai;
25 Si me he alegrado porque mi riqueza era grande, y porque mi mano se había vuelto mucho;
Ki te mea i koa ahau ki te maha o oku rawa, a ki te nui o ta toku ringa i whiwhi ai;
26 si he visto el sol cuando brillaba, o la luna moviéndose con esplendor,
Ki te mea i kite ahau i te ra e whiti ana, i te marama ranei e haere ana i tona tiahotanga;
27 y mi corazón ha sido seducido en secreto, y mi mano lanzó un beso de mi boca;
A ka kumea pukutia atu toku ngakau, ka kihia toku ringa e toku mangai:
28 esto también sería una iniquidad que sería castigada por los jueces, porque habría negado al Dios que está arriba.
Na he kino tenei hei whiunga ma nga kaiwhakawa: he teka hoki naku ki te Atua i runga.
29 “Si me he alegrado de la destrucción del que me odiaba, o me levanté cuando el mal lo encontró
Ki te mea i koa ahau ki te whakangaromanga o te tangata i kino ki ahau, i whakaara ake ranei i ahau i te panga o te he ki a ia;
30 (Ciertamente no he permitido que mi boca peque pidiendo su vida con una maldición);
Ae, kihai ahau i tuku i toku mangai kia hara, kihai i whai kia kanga tona wairua;
31 si los hombres de mi tienda no han dicho, ¿Quién puede encontrar a alguien que no se haya saciado con su carne?
Ki te mea kahore nga tangata o toku teneti i mea, Tena koa te tangata kihai nei i makona i tona kikokiko?
32 (el extranjero no ha acampado en la calle, pero he abierto mis puertas al viajero);
Kihai te manene i moe i waho; i whakatuwheratia ano e ahau oku tatau ki te tangata haere;
33 si como Adán he cubierto mis transgresiones, ocultando mi iniquidad en mi corazón,
Ki te mea i pera ahau me Arama, i hipoki i oku he, i huna i toku kino ki roto ki toku uma;
34 porque temía a la gran multitud, y el desprecio de las familias me aterrorizó, así que guardé silencio, y no salí de la puerta...
I wehi hoki ahau i te huihui nui, i mataku ki te whakahawea a nga hapu, a whakarongo kau ana, kihai hoki i puta ki waho
35 ¡ojalá tuviera uno que me escuchara! ¡He aquí mi firma! ¡Que el Todopoderoso me responda! ¡Que el acusador escriba mi acusación!
Aue, me i whakarongo mai tetahi ki ahau! Nana, tenei taku tohu, ma te Kaha Rawa e whakahoki mai he kupu ki ahau; me i ahau noa te pukapuka i tuhituhia e toku hoariri!
36 Seguramente lo llevaría al hombro, y lo ataría a mí como una corona.
Ina, kua amohia e ahau i runga i toku pokohiwi; kua herea e ahau hei karauna moku.
37 Yo le declararía el número de mis pasos. Me acercaría a él como un príncipe.
Kua whakaaturia e ahau ki a ia te maha o oku hikoinga; rite tonu ki ta te rangatira taku whakatata atu ki a ia.
38 Si mi tierra grita contra mí, y sus surcos lloran juntos;
Ki te tangi taku oneone, he whakahe ki ahau, ki te uru ano ona moa ki te aue,
39 si he comido sus frutos sin dinero, o han hecho que sus propietarios pierdan la vida,
Ki te mea i kainga e ahau ona hua, he mea kihai i utua, a naku ranei ona ariki i mate ai,
40 deja que los cardoscrezcan en lugar del trigo, y stinkweed en lugar de cebada”. Las palabras de Job han terminado.
Na, kia riro pu te witi i te tataramoa, te parei i te taru kino. Heoi ano nga korero a Hopa.

< Job 31 >