Job 4
1 Entonces Elifaz, el temanita, le respondió a Job
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 “¿Podría decir una palabra? No quiero molestarte, pero ¿quién podría callar y no responder?
Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
3 Ciertamente has alentado a mucha gente y has apoyado a los que son débiles.
Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
4 Tus consejos han ayudado a los que tropiezan para no caer, y has fortalecido a los que tienen las rodillas débiles.
Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
5 Pero ahora eres tú el que sufre y estás molesto.
Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
6 ¿No fue tu reverencia a Dios lo que te dio confianza y tu integridad lo que te dio esperanza?
Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
7 Piénsalo: ¿desde cuándo mueren los inocentes? ¿Desde cuándo se destruye a la gente buena?
Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
8 ¡Por lo que he visto, los mismos que plantan el mal y siembran problemas son quienes cosechan tales frutos!
După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
9 Un soplo de Dios los destruye; una ráfaga de su cólera los aniquila.
Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
10 Los leones pueden rugir y gruñir, pero sus dientes se rompen.
Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
11 Hasta un león muere por falta de alimento, y las crías de la leona se dispersan.
Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
12 “Una palabra se acercó sigilosamente a mí; un susurro llegó a mi oído.
Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
13 Pensamientos inquietantes vinieron a mí en pesadillas, como cuando caes en un sueño profundo.
În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
14 Me aterroricé y temblé; todos mis huesos se estremecieron.
Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
15 Entonces un soplo me rozó la cara y me puso la piel de gallina.
Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16 Algo se detuvo, pero no pude ver su rostro. Mis ojos sólo podían distinguir una forma. Estaba totalmente silencioso, y entonces oí una voz:
A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
17 ‘¿Puede alguien ser justo ante Dios? ¿Puede alguien ser puro ante su Creador?
Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18 Si ni siquiera se fía de sus siervos y dice que sus ángeles se equivocan,
Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19 ¿cuánto más los que viven en estas casas de barro, cuyos cimientos se basan en el polvo, que se deshacen como la ropa por causa de la polilla?
Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
20 Vivos por la mañana, muertos al anochecer. Mueren sin que nadie lo note.
Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
21 Son como las cuerdas de una tienda de campaña, que se levantan y se derrumban con la muerte. Mueren sin sabiduría’”.
Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
