Job 30
1 Pero ahora se ríen de mí personas mucho más jóvenes que yo; personas a cuyos padres no pondría a trabajar con mis perros pastores.
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2 Son demasiado débiles para serme útiles y están agotados.
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 Adelgazados por el hambre y la necesidad, tratan de comer la tierra seca en el desierto oscuro y desolado.
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
4 Allí recogen hierbas del desierto y las hojas de los arbustos, y comen las raíces de las retamas.
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 Fueron expulsados de la comunidad.
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
6 La gente gritaba tras ellos como si fueran ladrones. Tienen que vivir en barrancos peligrosos, en cuevas y entre las rocas.
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
7 Gritan como animales entre los arbustos; se acurrucan entre la maleza para refugiarse.
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 Son gente insensata, sin nombre, que ha sido expulsada de la tierra.
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
9 Pero ahora se burlan de mí en sus cantos; ¡me he convertido en un chiste para ellos!
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10 Me desprecian y rehúyen; no dudan en escupirme a la cara.
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 Dios ha aflojado la cuerda de mi arco y me ha humillado.
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 La chusma se levanta contra mí, y me hace correr; como una ciudad sitiada planifican formas de destruirme.
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13 Cortan mi vía de escape; provocan mi caída y lo hacen sin ayuda de nadie.
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14 Entran por una amplia brecha; se precipitan mientras el muro se derrumba.
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 Me invaden los terrores; mi honor se lo lleva el viento; mi salvación se desvanece como una nube.
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
16 Y ahora mi vida se desvanece; cada día la desesperación me atenaza.
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17 Por la noche mis huesos agonizan; el dolor me roe y no cesa.
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
18 Dios me agarra bruscamente por la ropa; me tira del cuello de la camisa.
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
19 Me ha arrojado al barro; me ha humillado como polvo y ceniza.
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 Dios, clamo a ti, pero no respondes; me presento ante ti, pero ni siquiera te fijas en mí.
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
21 Te has vuelto cruel conmigo; usas tu poder para hacerme sufrir.
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22 Me levantas y me llevas en el viento; me arrojas en el torbellino.
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
23 Sé que me llevas a la muerte, al lugar donde van todos los vivos.
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24 ¿Quién querría dar una patada a un hombre cuando está abatido, cuando claman por ayuda en su momento de dificultad?
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 ¿No lloré por los que pasaban por momentos difíciles? ¿No me afligí por lo que sufrían los pobres?
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 Pero cuando busqué el bien, sólo vino el mal, y cuando esperé la luz, todo lo que vino fue oscuridad.
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
27 En mi interior hay confusión, nunca se detiene; me enfrento a días de desesperación.
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 Estoy tan deprimido; ver el sol no ayuda. Me pongo de pie en la asamblea y clamo por ayuda.
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
29 Soy como un hermano de los chacales, un compañero de los búhos.
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
30 Mi piel se ennegrece sobre mí; y mis huesos arden dentro de mí.
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31 Mi lira sólo toca canciones tristes, y mi pipa es la voz de los que lloran.
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
