Job 29

1 Job siguió hablando.

Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:

2 “¡Ojalá volviera a los viejos tiempos en que Dios me cuidaba!

O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;

3 Su luz brillaba sobre mí y alumbraba mi camino en la oscuridad.

Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;

4 Cuando era joven y fuerte, Dios era mi amigo y me hablaba en mi casa.

Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;

5 El Todopoderoso seguía conmigo y estaba rodeado de mis hijos.

Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;

6 Mis rebaños producían mucha leche, y el aceite fluía libremente de mis prensas de aceitunas.

Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;

7 Salí a la puerta de la ciudad y me senté en la plaza pública.

Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!

8 Los jóvenes me veían y se apartaban del camino; los ancianos me defendían.

Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.

9 Los dirigentes guardaron silencio y se taparon la boca con las manos.

Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.

10 Las voces de los funcionarios se acallaron; se callaron en mi presencia.

Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.

11 “Todos los que me escuchaban me alababan; los que me veían me elogiaban,

Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;

12 porque daba a los pobres que me llamaban y a los huérfanos que no tenían quien los ayudara.

Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.

13 Los que estaban a punto de morir me bendijeron; hice cantar de alegría a la viuda.

Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

14 Siendo sincero y actuando correctamente eran lo que yo llevaba como ropa.

Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.

15 Fui como los ojos para los ciegos y los pies para los cojos.

Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.

16 Fui como un padre para los pobres, y defendí los derechos de los extranjeros.

[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.

17 Rompí la mandíbula de los malvados y les hice soltar su presa de los dientes.

Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.

18 Pensé que moriría en casa, después de muchos años.

Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.

19 Como un árbol, mis raíces se extienden hasta el agua; el rocío se posa en mis ramas durante la noche.

Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.

20 Siempre se me concedían nuevos honores; mi fuerza se renovaba como un arco infalible.

Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.

21 “La gente escuchaba atentamente lo que yo decía; se callaba al escuchar mis consejos.

Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.

22 Una vez que yo hablaba, no tenían nada más que decir; lo que yo decía era suficiente.

După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.

23 Me esperaban como quien espera la lluvia, con la boca abierta por la lluvia de primavera.

Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.

24 Cuando les sonreía, apenas podían creerlo; mi aprobación significaba todo el mundo para ellos.

[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.

25 Decidí el camino a seguir como su líder, viviendo como un rey entre sus soldados, y cuando estaban tristes los consolaba”.

Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.