Job 14

1 “La vida es corta y está llena de problemas,

Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.

2 como una flor que florece y se marchita, como una sombra pasajera que pronto desaparece.

Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.

3 ¿Acaso te fijas en mí, Dios? ¿Por qué tienes que arrastrarme a los tribunales?

Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?

4 ¿Quién puede sacar algo limpio de lo impuro? Nadie.

Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.

5 Tú has determinado cuánto tiempo viviremos: el número de meses, un límite de tiempo para nuestras vidas.

Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;

6 Así que déjanos tranquilos y danos un poco de paz, para que, como el obrero, podamos disfrutar de unas horas de descanso al final del día.

Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.

7 “Incluso un árbol cortado tiene la esperanza de volver a brotar, de echar brotes y seguir viviendo.

Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.

8 Aunque sus raíces envejezcan en la tierra y su tronco muera en el suelo,

Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,

9 sólo un hilo de agua hará que brote y se ramifique como una planta joven.

Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.

10 “Pero los seres humanos mueren, su fuerza disminuye; perecen, y ¿dónde están entonces?

Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?

11 Como el agua que se evapora de un lago y un río que se seca y desaparece,

Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,

12 así los seres humanos se acuestan y no vuelven a levantarse. NO despertarán de su sueño hasta que los cielos dejen de existir.

Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.

13 “Quisiera que me escondieran en el Seol; escóndeme allí hasta que tu ira desaparezca. Fija allí un tiempo definido para mí, y acuérdate de mi. (Sheol h7585)

O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)

14 ¿Volverán a vivir los muertos? Entonces tendría esperanza durante todo mi tiempo de angustia hasta que llegue mi liberación.

Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.

15 Me llamarías y yo te respondería; me añorarías, al ser que has creado.

Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.

16 Entonces me cuidarías y no me vigilarías para ver si peco.

Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?

17 Mis pecados estarían sellados en una bolsa y tú cubrirías mi culpa.

Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.

18 “Pero así como las montañas se desmoronan y caen, y las rocas se derrumban;

Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.

19 así como el agua desgasta las piedras, como las inundaciones arrastran el suelo, así destruyes la esperanza que tienen los pueblos.

Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.

20 Los dominas continuamente y desaparecen; distorsionas sus rostros al morir y entonces los despides.

Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.

21 Sus hijos pueden llegar a ser importantes o caer de sus puestos, pero ellos no saben ni se enteran de nada de esto.

Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.

22 Cuando la gente muere sólo conoce su propio dolor y está triste por sí misma”.

Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.