Job 24
1 “¿Por qué el Todopoderoso no fija tiempos (para el juicio)? ¿y por qué los que le conocen no saben el día fijado por Él?
De ce, văzând că timpurile nu sunt ascunse de cel Atotputernic, nu văd zilele lui cei ce îl cunosc?
2 Hay quienes remueven mojones, roban rebaños y los apacientan;
Unii mută pietrele de hotar; ei cu violență iau turme și pășunea lor.
3 se llevan el asno de los huérfanos, toman en prenda el buey de la viuda;
Ei alungă măgarul celor fără tată, iau boul văduvei drept garanție.
4 no dejan pasar a los pobres por el camino, y todos los humildes del país se esconden.
Ei abat pe nevoiaș de pe cale; săracii pământului se ascund împreună.
5 Mira cómo estos salen a su trabajo como los asnos monteses del desierto, buscando una presa hasta la tarde, sin hallar alimento para sus hijos.
Iată, asemenea măgarilor sălbatici în pustie, ei merg înainte să își facă lucrarea; sculându-se din timp pentru o pradă, pustia aduce hrană pentru ei și pentru copiii lor.
6 En el campo cortan el trigo (ajeno), y vendimian la viña del inicuo.
Ei își culeg fiecare nutrețul său în câmp și adună recolta viei celor stricați.
7 Pasan la noche desnudos, por falta de ropa, no tienen abrigo contra el frío.
Ei fac pe cei goi să găzduiască fără haină, încât nu au acoperământ pe frig.
8 Mojados con las lluvias de las montañas se acurrucan contra las peñas, porque no tienen donde abrigarse.
Ei sunt uzi de aversele de ploaie ale munților și îmbrățișează stânca din lipsa unui adăpost.
9 (Y hay opresores que) arrancan al huérfano del pecho, y toman en prenda la ropa de los pobres,
Ei smulg pe cel fără tată de la piept și iau garanție de la sărac.
10 que andan desnudos sin vestidos, cargan hambrientos con las gavillas;
Îl fac să meargă gol, fără haină, și iau snopul de la cel flămând.
11 exprimen el aceite entre sus muros, y sedientos pisan sus lagares.
Ei fac ulei înăuntrul zidurilor lor și calcă teascurile lor de vin și suferă de sete.
12 Desde la ciudad se oyen gemidos y clama el alma de los muertos; pero Dios no atiende su oración.
Oamenii din cetate gem și sufletul celui rănit țipă; totuși Dumnezeu nu le pune la socoteală nebunia.
13 Y hay quienes aborrecen la luz; no conocen sus caminos, ni quieren atenerse a sus senderos.
Ei sunt dintre cei care se revoltă împotriva luminii, ei nu cunosc căile ei, nici nu locuiesc în cărările ei.
14 Al alba se levanta el homicida para matar al desvalido y al pobre, y en la oscuridad sale como ladrón.
Ucigașul, ridicându-se odată cu lumina, ucide pe sărac și pe nevoiaș și în timpul nopții este ca un hoț.
15 Aguarda la noche el ojo del adúltero, diciendo: «No me verá ojo alguno» y se emboza la cara.
De asemenea ochiul celui adulter așteaptă amurgul, spunând: Niciun ochi nu mă va vedea; și își deghizează fața.
16 Otros de noche fuerzan las casas, y de día se esconden, pues no quieren ver la luz.
În întuneric ei sparg casele pe care le-au însemnat pentru ei în timpul zilei; ei nu cunosc lumina.
17 Para todos ellos el alba es sombra de muerte; más los terrores de la noche les son familiares;
Căci dimineața este pentru ei întocmai ca umbra morții, dacă cineva îi cunoaște, ei sunt în terorile umbrei morții.
18 (huyen) veloces sobre la superficie de las aguas. ¡Maldita su prole sobre la tierra! ¡No ande por el camino de sus viñas!
El este iute ca apele; partea lor este blestemată pe pământ; nu privește calea viilor.
19 Como la sequía y el calor absorben las aguas de la nieve, así (engulle) el scheol al pecador. (Sheol h7585)
Secetă și arșiță mistuie apele zăpezilor; la fel mormântul celor care au păcătuit. (Sheol h7585)
20 Se olvida de él el seno materno, gusanos le comen como dulce manjar, no quedará memoria de su nombre. Como árbol será deshecha la maldad.
Pântecul îl va uita; viermele se va înfrupta din el; nu va mai fi amintit; și stricăciunea va fi frântă ca un pom.
21 Porque alimentaba a la estéril, que no tenía hijos, y no hacía bien a la viuda.
El se poartă rău cu cea stearpă care nu naște și nu face bine văduvei.
22 Pero (Dios) con su fuerza derriba a los poderosos; se levanta, y ninguno está seguro de su vida.
El atrage de asemenea pe cel puternic cu puterea sa; se ridică și niciun om nu este sigur de viață.
23 Los deja vivir en seguridad y confianza, pero sus ojos velan sobre los caminos de ellos.
Deși îi este dat să fie în siguranță acolo unde se odihnește, totuși ochii lui sunt peste căile lor.
24 Se ven ensalzados por un poco, y luego desaparecen, son derribados y cosechados como todos los hombres; son segados como espigas del trigal.
Ei sunt înălțați pentru puțin timp, dar apoi sunt înjosiți; sunt scoși de pe cale ca toți ceilalți și retezați ca vârfurile spicelor.
25 Si no es así, ¿quién me desmentirá y declarará nula mi palabra?”
Și dacă nu este așa acum, cine mă va face mincinos și va face vorbirea mea fără valoare?
