Job 11
1 Entonces Sofar naamatita tomó la palabra y dijo:
Atunci a răspuns Țofar naamatitul și a zis:
2 “¿Acaso no hay que contestar al que vomita palabras? ¿el hombre verboso ha de tener razón?
Nu ar trebui să se răspundă mulțimii de cuvinte? Și ar trebui să fie declarat drept un om plin de vorbire?
3 ¿Tu palabrería hará callar a los hombres? y cuanto te burlas, ¿no habrá quien te confunda?
Ar trebui minciunile tale să facă pe oameni să tacă? Și când tu batjocorești, nu te va face niciun om de rușine?
4 Tú has dicho: “Mi doctrina es pura, y limpio estoy ante tus ojos.”
Pentru că ai spus: Doctrina mea este pură și eu sunt curat în ochii tăi.
5 ¡Ojalá que hablase Dios y abriera sus labios contra ti,
Dar de ar vorbi Dumnezeu și și-ar deschide buzele împotriva ta;
6 para descubrirte los arcanos de la sabiduría! —pues son muy diversos sus designios— entonces verías que Dios castiga solamente una parte de tu culpa.
Și de ți-ar arăta tainele înțelepciunii, că ele sunt dublul a ceea ce este! Să știi de aceea că Dumnezeu îți cere mai puțin decât merită nelegiuirea ta.
7 ¿Pretendes acaso penetrar en las profundidades de Dios, hasta la perfección del Omnipotente?
Poți tu prin cercetare să găsești pe Dumnezeu? Poți afla până la desăvârșire pe cel Atotputernic?
8 Es más alta que el cielo, ¿qué podrás hacer? más honda que el scheol, ¿cómo podrás conocerlo? (Sheol h7585)
Este la fel de înaltă ca cerul; ce poți tu face? Mai adâncă decât iadul; ce poți tu cunoaște? (Sheol h7585)
9 más extensa que la tierra, y más ancha que el mar.
Măsura ei este mai lungă decât pământul și mai largă decât marea.
10 Si Él acomete, cerrando el paso, y llama a juicio, ¿quién podrá disuadírselo?
Dacă el retează și închide, sau adună, atunci cine îl poate împiedica?
11 Porque Él conoce a los perversos, y ve la iniquidad, aunque parece disimularla.
Pentru că el cunoaște oamenii deșerți și vede stricăciunea; nu va lua el aminte la ea?
12 ¿Puede acaso el necio pasar por inteligente, el pollino del asno montés por hombre?
Căci omul deșert ar fi înțelept, deși omul se naște ca mânzul unei măgărițe sălbatice.
13 Si tú dispones tu corazón, y levantas hacia Él tus manos,
Dacă îți pregătești inima și îți întinzi mâinile spre el,
14 si alejas la iniquidad que hay en tus manos, y no permites a la maldad que habite bajo tu tienda,
Dacă este nelegiuire în mâna ta, pune-o departe și să nu locuiască stricăciunea în corturile tale.
15 entonces alzarás tu rostro sin mácula, te sentirás seguro, y nada temerás;
Fiindcă atunci îți vei ridica fața fără pată; da, vei fi neclintit și nu te vei teme;
16 te olvidarás de los dolores, y si de ellos te acuerdas es como de aguas que pasaron.
Deoarece îți vei uita nefericirea și ți-o vei aminti ca ape care trec;
17 Entonces tu vida surgirá más resplandeciente que el mediodía, las tinieblas te serán como la mañana,
Și vârsta ta va fi mai senină ca miezul zilei; vei străluci, vei fi ca dimineața.
18 tendrás seguridad por tener esperanza, echarás una mirada en torno, y dormirás tranquilo;
Și vei fi în siguranță, pentru că este speranță; da, vei săpa împrejurul tău și te vei odihni în siguranță.
19 te acostarás, y no habrá quien te espante, y muchos acariciarán tu rostro.
De asemenea te vei culca și nimeni nu te va înspăimânta; da, mulți te vor implora.
20 Pero los ojos de los impíos desfallecerán; para ellos no habrá escape alguno; su esperanza será exhalar el alma.”
Dar ochii celor stricați se vor sfârși și nu vor scăpa și speranța lor va fi darea duhului.
