Psalmi 104
1 Blagoslavljaj Gospoda, oh moja duša. Oh Gospod, moj Bog, ti si tako velik, oblečen si s častjo in veličanstvom.
Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
2 Ki se pokrivaš s svetlobo kakor z obleko, ki razteguješ nebo kakor zaveso.
Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
3 Ki polagaš bruna svojih sob v vodah, ki delaš oblake [za] svoj bojni voz, ki hodiš na perutih vetra.
Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
4 Ki svoje angele delaš za duhove, svoje služabnike za goreč ogenj.
Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
5 Ki polagaš temelje zemlji, da na veke ne bo odstranjena.
Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
6 Pokrivaš jo z globinami kakor z obleko; vode stojijo nad gorami.
Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
7 Ob tvojem oštevanju so zbežale, ob glasu tvojega groma so odhitele.
La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
8 Gredo gor po gorah, gredo dol po dolinah, na kraj, ki si ga ti osnoval zanje.
Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
9 Postavil si mejo, da je ne morejo prečkati, da se ponovno ne obrnejo in ne pokrijejo zemlje.
Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
10 On izvire pošilja v doline, ki tečejo med hribi.
El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
11 Dajejo piti vsaki poljski živali, divji osli si gasijo žejo.
Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
12 Poleg njih bo perjad neba, ki žvrgoli med mladikami, imela svoje prebivališče.
Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
13 Iz svojih sob namaka hribe; zemlja je nasičena s sadom tvojih del.
El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
14 Travi povzroča, da raste za živino in zelišče za služenje človeku, da lahko obrodi hrano iz zemlje
El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
15 in vino, da razveseljuje človekovo srce in olje, da njegovemu obrazu stori, da zasveti in kruh, ki utrjuje človekovo srce.
Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
16 Gospodova drevesa so polna soka, libanonske cedre, ki jih je posadil,
Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
17 kjer si ptice pletejo svoja gnezda; glede štorklje, so ciprese njena hiša.
Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
18 Visoki hribi so zatočišče za divje koze in skale za kunce.
Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
19 Luno je določil za obdobja, sonce pozna svoje zahajanje.
El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
20 Delaš temo in je noč, ko vse gozdne živali lazijo naprej.
Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
21 Mladi levi rjovejo za svojim plenom in iščejo svojo hrano od Boga.
Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
22 Sonce vzhaja, zberejo se skupaj in se zleknejo v svoje brloge.
Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
23 Človek hodi naprej k svojemu delu in k svojemu trudu do večera.
Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
24 Oh Gospod, kako mnogotera so tvoja dela! V modrosti si jih vsa naredil; zemlja je polna tvojih bogastev.
DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
25 Tako je to veliko in široko morje, v katerem so brezštevilne plazeče stvari, tako majhne kakor velike živali.
Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
26 Tam se vozijo ladje, tam je ta leviatán, ki si ga naredil, da se igra v njem.
Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
27 Vsi ti čakajo nate, da jim lahko daš njihovo hrano v pravšnjem obdobju.
Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
28 To jim daješ, pobirajo; odpiraš svojo roko, nasičujejo se z dobrim.
Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
29 Skrivaš svoj obraz, preplašijo se; jemlješ njihov dih, poginejo in se vrnejo k svojemu prahu.
Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
30 Svojega duha pošiljaš naprej, ustvarjeni so; in obnavljaš obličje zemlje.
Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
31 Gospodova slava bo vztrajala na veke. Gospod se bo veselil v svojih delih.
Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
32 Gleda na zemljo in ta se trese; dotika se hribov in se kadijo.
El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
33 Dokler živim, bom prepeval Gospodu; dokler imam svoj obstoj, bom prepeval hvalo svojemu Bogu.
Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
34 Moje premišljevanje o njem bo prijetno; veselil se bom v Gospodu.
Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
35 Naj bodo grešniki použiti z zemlje in naj zlobnega ne bo več. Blagoslavljaj Gospoda, oh moja duša. Hvalite Gospoda.
Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
