Žalostinke 5
1 Spomni se, oh Gospod, kaj je prišlo nad nas. Preudari in poglej našo grajo.
Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
2 Naša dediščina je obrnjena k tujcem, naše hiše k neznancem.
Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
3 Sirote smo in brez očeta, naše matere so kakor vdove.
Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
4 Svojo vodo smo pili za denar; naš les nam je prodan.
Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
5 Naši vratovi so pod preganjanjem. Trudimo se, pa nimamo počitka.
Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
6 Roko smo izročili k Egipčanom in k Asircem, da bi bili nasičeni s kruhom.
Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
7 Naši očetje so grešili in jih ni in mi smo nosili njihove krivičnosti.
Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
8 Služabniki so vladali nad nami. Nikogar ni, da bi nas osvobodil iz njihove roke.
Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
9 Svoj kruh smo prinašali z nevarnostjo za svoja življenja, zaradi meča iz divjine.
Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
10 Naša koža je bila črna kakor peč zaradi strašne lakote.
Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
11 Posiljevali so ženske na Sionu in device v Judovih mestih.
Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
12 Z njihovo roko so obesili prince. Obrazi starešin niso bili spoštovani.
Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
13 Zajeli so mladeniče, da meljejo in otroci so padali pod lesom.
Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
14 Starešine so odšli od velikih vrat, mladeniči od svoje glasbe.
Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
15 Veselje našega srca je prenehalo, naš ples je obrnjen v žalovanje.
Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
16 Krona je padla iz naše glave. Gorje nam, da smo grešili!
Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
17 Zaradi tega peša naše srce, zaradi teh stvari so zatemnjene naše oči.
Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
18 Zaradi gore Sion, ki je zapuščena, lisice hodijo po njej.
Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
19 Ti, oh Gospod, ostajaš na veke, tvoj prestol od roda do roda.
Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
20 Zakaj nas pozabljaš na veke in nas zapuščaš za tako dolgo?
Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
21 Obrni nas k sebi, oh Gospod in mi bomo obrnjeni; obnovi naše dni kakor od davnine.
Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
22 Toda popolnoma si nas zavrgel. Zelo si ogorčen zoper nas.
Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
