Job 37
1 Tudi ob tem moje srce trepeta in je premaknjeno iz svojega mesta.
La aceasta de asemenea inima mea tremură și sare din locul ei.
2 Pozorno prisluhnite hrupu njegovega glasu in zvoku, ki gre iz njegovih ust.
Ascultă cu atenție vuietul vocii sale și sunetul ce iese din gura lui.
3 Tega usmerja pod celotnim nebom in svoje bliskanje do koncev zemlje.
El îl conduce sub întregul cer și fulgerul lui până la marginile pământului.
4 Za tem rjovi glas. Grmi z glasom svoje odličnosti in ne bo jih zadržal, ko se zasliši njegov glas.
După acesta răcnește o voce, el tună cu vocea maiestății sale; și nu le va opri când se aude vocea sa.
5 Bog s svojim glasom čudovito grmi. Dela velike stvari, ki jih ne moremo doumeti.
Dumnezeu tună uimitor cu vocea sa; face lucruri mari pe care nu le înțelegem.
6 Kajti snegu pravi: ›Bodi na zemlji, ‹ podobno majhnemu dežju in velikemu dežju njegove moči.
Pentru că el spune zăpezii: Fii pe pământ; la fel ploii mărunte și ploii mari a tăriei sale.
7 Pečati roko vsakega človeka, da bi vsi ljudje lahko poznali njegovo delo.
El sigilează mâna fiecărui om, ca toți oamenii să cunoască lucrarea lui.
8 Potem gredo živali v brloge in ostanejo na svojih mestih.
Atunci fiarele intră în vizuini și rămân în locurile lor.
9 Iz juga prihaja vrtinčast veter in mraz iz severa.
Din sud vine vârtejul de vânt, și frigul din nord.
10 Z dihom Boga je dana zmrzal in širina vodá je omejena.
Prin suflarea lui Dumnezeu este dată bruma; și lățimea apelor este strâmtată.
11 Tudi z namakanjem obtežuje debel oblak. Razpršuje svoj svetli oblak.
De asemenea prin udare el obosește norul gros, el împrăștie norul său luminos;
12 Ta je obrnjen ob njegovih nasvetih, da lahko naredijo karkoli jim zapoveduje na obličju zemeljskega [kroga] na zemlji.
Și norul este întors de jur împrejur prin sfaturile lui, ca ei să facă orice le poruncește peste fața lumii, pe pământ.
13 Povzroča mu, da pride, bodisi za grajanje ali za njegovo deželo ali za usmiljenje.
El face ca acesta să vină, fie pentru disciplinare, fie pentru pământul său, fie pentru milă.
14 Prisluhni temu, oh Job. Stoj mirno in preudari čudovita Božja dela.
Dă ascultare la aceasta, Iov, stai liniștit și ia aminte la minunatele lucrări ale lui Dumnezeu.
15 Ali veš, kdaj jih je Bog razporedil in svetlobi svojega oblaka velel, da zasije?
Știi tu când Dumnezeu i-a aranjat și a făcut lumina norului său să strălucească?
16 Mar poznaš izravnavanja oblakov, čudovita dela njega, ki je popoln v spoznanju?
Știi tu cumpănirea norilor, minunatele lucrări ale celui care este desăvârșit în cunoaștere?
17 Kako so tvoje obleke tople, ko z južnim vetrom umiri zemljo?
Cum ți se încălzesc hainele când el liniștește pământul prin vântul de sud?
18 Ali si ti z njim razprostrl nebo, ki je močno in kakor staljeno zrcalo?
Ai întins împreună cu el cerul, care este tare și ca o oglindă turnată?
19 Pouči nas, kaj mu bomo rekli, kajti svojega govora ne moremo urediti zaradi teme.
Învață-ne ce să îi spunem; căci nu ne putem rândui vorbirea din cauza întunericului.
20 Mar mu bo povedano, da jaz govorim? Če človek govori, bo zagotovo požrt.
I se va spune că eu vorbesc? Dacă un om vorbește, cu siguranță va fi înghițit.
21 Sedaj ljudje ne vidimo svetle svetlobe, ki je v oblakih, toda veter gre mimo in jih očisti.
Și acum oamenii nu văd lumina strălucitoare din nori, dar vântul trece și îi curăță.
22 Lepo vreme prihaja iz severa. Z Bogom je strašno veličanstvo.
Vreme bună vine din nord; cu Dumnezeu este înspăimântătoare maiestate.
23 Glede Vsemogočnega, ne moremo ga srečati. Odličen je v moči, v sodbi in v obilici pravice. Ne bo prizadel.
Dar cât despre cel Atotputernic, nu îl putem afla, el este măreț în putere și în judecată și în abundență a dreptății; el nu va chinui.
24 Ljudje se ga zato bojijo. Ne ozira se na nobenega od tistih, ki so modrega srca.«
De aceea oamenii se tem de el, el nu părtinește pe niciunul dintre înțelepții în inimă.
