Job 30

1 Toda sedaj me imajo tisti, ki so mlajši od mene, v posmeh, katerih očete bi preziral, da jih postavim s psi svojega tropa.

Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.

2 Da, kako naj mi moč njihovih rok koristi, zrelost je odšla od njih?

Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?

3 Zaradi potrebe in lakote so bili osamljeni. Bežijo v divjino, v prejšnjem času zapuščeno in opustošeno.

Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.

4 Ki sekajo egiptovsko špinačo pri grmih in brinove korenine so njihova hrana.

Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.

5 Pregnani so bili izmed ljudi (za njimi so vpili kakor za tatom),

Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);

6 da prebivajo v pečinah dolin, v zemeljskih votlinah in v skalah.

Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.

7 Med grmovjem so rigali, pod koprivami so bili zbrani skupaj.

Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.

8 Bili so otroci bedakov, da, otroci nizkotnih mož, bili so zlobnejši kakor zemlja.

Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.

9 Sedaj sem njihova pesem, da, jaz sem njihova tarča posmeha.

Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.

10 Prezirajo me, bežijo daleč od mene in ne prizanašajo mi pljunka v moj obraz.

Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.

11 Ker je odvezal mojo vrvico in me prizadel, so tudi oni popustili uzdo pred menoj.

Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.

12 Na moji desni roki vstaja mladina. Moja stopala odrivajo in zoper mene so dvignili poti svojega uničenja.

Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.

13 Škodujejo moji stezi, postavili so mojo katastrofo, nobenega pomočnika nimajo.

Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.

14 Prišli so nadme kakor [skozi] široko vrzel vodá. V opustošenju so se zgrnili nadme.

Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.

15 Strahote so se zgrnile nadme. Mojo dušo zasledujejo kakor veter in moja blaginja mineva kakor oblak.

Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.

16 Sedaj je moja duša izlita nadme, polastili so se me dnevi stiske.

Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.

17 Moje kosti so prebodene v meni v nočnem obdobju in moje kite nimajo počitka.

Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.

18 Z veliko silo moje bolezni je moja obleka spremenjena; naokoli me veže kakor ovratnik mojega plašča.

Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.

19 Vrgel me je v blato in postal sem podoben prahu in pepelu.

El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.

20 Kličem k tebi, ti pa me ne slišiš. Vstanem, ti pa se ne oziraš name.

Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.

21 Do mene si postal krut; s svojo močno roko se nastrojuješ zoper mene.

Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.

22 Vzdiguješ me k vetru, povzročaš mi, da jaham na njem in raztapljaš moje imetje.

Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.

23 Kajti vem, da me boš privedel k smrti in k hiši, določeni za vse živeče.

Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.

24 Vendar svoje roke ne bo iztegnil h grobu, čeprav v svojem uničenju kričijo.

Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.

25 Mar nisem jokal zaradi tistega, ki je bil v stiski? Mar ni moja duša žalovala za ubogim?

Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?

26 Ko sem gledal za dobrim, potem je prišlo k meni zlo. Ko pa sem pričakoval svetlobo, je prišla tema.

Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.

27 Moja notranjost vre in ne počiva. Dnevi stiske so me ovirali.

Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.

28 Odšel sem žalujoč brez sonca. Vstal sem in klical v skupnosti.

Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.

29 Brat sem zmajem in družabnik sovam.

Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.

30 Moja koža na meni je črna in moje kosti gorijo zaradi vročine.

Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.

31 Tudi moja harfa je obrnjena v žalovanje in moja piščal v glas tistih, ki jokajo.

Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.