Job 29

1 Poleg tega je Job nadaljeval svojo prispodobo in rekel:

Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:

2 »Oh, da bi bil kakor v preteklih mesecih, kakor v dneh, ko me je Bog varoval,

O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;

3 ko je njegova sveča svetila nad mojo glavo in ko sem z njegovo svetlobo hodil skozi temo,

Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;

4 kakor sem bil v dneh svoje mladosti, ko je bila Božja skrivnost na mojem šotoru,

Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;

5 ko je bil Vsemogočni še z menoj, ko so bili moji otroci okoli mene,

Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;

6 ko sem svoje korake umival z maslom in mi je skala izlivala reke olja,

Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;

7 ko sem šel ven k velikim vratom skozi mesto, ko sem svoj sedež pripravil na ulici!

Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!

8 Mladeniči so me videli in se skrili in ostareli so se vzdignili in stali.

Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.

9 Princi so zadržali govorjenje in na svoja usta položili svojo roko.

Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.

10 Plemiči so molčali in njihov jezik se je prilepil na nebo njihovih ust.

Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.

11 Ko me je uho zaslišalo, potem me je blagoslovilo in ko me je oko zagledalo, mi je dalo pričevanje,

Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;

12 ker sem osvobodil reveža, ki je jokal in osirotelega in tistega, ki ni imel nikogar, da mu pomaga.

Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.

13 Blagoslov tistega, ki je bil pripravljen, da umre, je prišel nadme. Vdovinemu srcu sem storil, da prepeva od radosti.

Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

14 Nadel sem si pravičnost in ta me je oblekla. Moja sodba je bila kakor svečano oblačilo in diadem.

Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.

15 Bil sem oči slepemu in stopala hromemu.

Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.

16 Bil sem oče revnemu in zadevo, ki je nisem poznal, sem preiskal.

[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.

17 Zlomil sem čeljusti zlobnemu in izpulil plen iz njegovih zob.

Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.

18 Potem sem rekel: ›Umrl bom v svojem gnezdu in svoje dneve bom pomnožil kakor pesek.‹

Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.

19 Moja korenina je bila razprostrta pri vodah in rosa je vso noč ležala na moji mladiki.

Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.

20 Moja slava je bila sveža v meni in moj lok je bil obnovljen v moji roki.

Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.

21 Možje so mi prisluhnili, čakali in molčali ob mojem nasvetu.

Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.

22 Po mojih besedah niso ponovno spregovorili in moj govor je rosil nanje.

După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.

23 Name so čakali kakor na dež in svoja usta so široko odprli kakor za pozni dež.

Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.

24 Če sem se jim smejal, temu niso verjeli. Svetlobe mojega obličja niso zavrgli.

[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.

25 Izbral sem njihovo pot in sedel [kot] vodja in prebival kakor kralj v vojski, kakor nekdo, ki tolaži žalovalce.

Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.