Job 15
1 Potem je odgovoril Elifáz Temánec in rekel:
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 »Mar naj moder človek izreka prazno znanje in svoj trebuh napolnjuje z vzhodnikom?
Ar trebui să rostească un om înțelept cunoaștere deșartă și să își umple pântecele cu vântul de est?
3 Mar naj razpravlja z nekoristnim govorjenjem? Ali z govori, s katerimi ne more storiti ničesar dobrega?
Ar trebui să apere el cu o vorbire nefolositoare, sau cu vorbiri cu care nu poate face nimic bun?
4 Da, ti zametuješ strah in zadržuješ molitev pred Bogom.
Da, tu lepezi teama și oprești rugăciunea dinaintea lui Dumnezeu.
5 Kajti tvoja usta izrekajo tvojo krivičnost in ti izbiraš jezik prebrisanega.
Căci gura ta îți rostește nelegiuirea și alegi limba celor vicleni.
6 Tvoja lastna usta te obsojajo in ne jaz. Da, tvoje lastne ustnice pričujejo zoper tebe.
Propria ta gură te condamnă și nu eu; da, propriile tale buze aduc mărturie împotriva ta.
7 Mar si ti prvi človek, ki je bil rojen? Ali si bil narejen pred hribi?
Ești tu primul om ce s-a născut? Sau ai fost făcut înaintea dealurilor?
8 Mar si slišal Božjo skrivnost? In ali sebi zadržuješ modrost?
Ai auzit tu taina lui Dumnezeu? Și oprești tu înțelepciunea pentru tine?
9 Kaj ti veš, kar mi ne vemo? Kaj razumeš, česar ni v nas?
Ce cunoști tu, ce noi nu cunoaștem? Ce înțelegi tu, ce nu este în noi?
10 Z nami so sivolasi in zelo stari možje, precej starejši od tvojega očeta.
Cu noi sunt deopotrivă cei cărunți și cei foarte bătrâni, mult mai bătrâni decât tatăl tău.
11 Ali so Božje tolažbe zate majhne? Je s teboj kakršnakoli skrita stvar?
Sunt mângâierile lui Dumnezeu mici pentru tine? Este vreo taină pentru tine?
12 Zakaj te tvoje srce odnaša? In ob čem tvoje oči mežikajo,
De ce te poartă departe inima ta? Și spre ce clipesc ochii tăi,
13 da svojega duha obračaš zoper Boga in takšnim besedam dopuščaš iziti iz svojih ust?
De îți întorci duhul împotriva lui Dumnezeu și lași astfel de vorbe să iasă din gura ta?
14 Kaj je človek, da bi bil čist? In ta, ki je rojen iz ženske, da bi bil pravičen?
Ce este omul ca să fie curat? Și cel născut din femeie, ca să fie drept?
15 Glej, zaupanja ne polaga v svoje svete. Da, nebo ni čisto v njegovem pogledu.
Iată, el nu își pune încrederea în sfinții săi; da, cerurile nu sunt curate în ochii săi.
16 Kako mnogo bolj gnusen in umazan je človek, ki pije krivičnost kakor vodo?
Cu cât mai scârbos și murdar este omul care bea nelegiuirea ca apa?
17 Pokazal ti bom, poslušaj me. To, kar sem videl, bom oznanil.
Îți voi arăta, ascultă-mă; și ceea ce am văzut voi vesti.
18 To, kar so modri možje povedali od svojih očetov in tega niso skrili,
Ceea ce înțelepții au istorisit de la părinții lor și nu au ascuns;
19 katerim samim je bila dana zemlja in noben tujec ni šel med njimi.
Cărora lor singuri pământul le-a fost dat și niciun străin nu a trecut printre ei.
20 Zloben človek se muči z bolečino vse svoje dni in število let je skrito zatiralcu.
Cel stricat se tăvălește în durere toate zilele sale și numărul anilor este ascuns opresorului.
21 Grozen zvok je v njegovih ušesih. V uspevanju bo nadenj prišel uničevalec.
Un zgomot înspăimântător este în urechile lui, în prosperitate distrugătorul va veni peste el.
22 Ne verjame, da se bo vrnil iz teme in meč čaka nanj.
El nu crede că se va reîntoarce din întuneric și este așteptat de sabie.
23 Naokoli tava za kruhom, rekoč: ›Kje je?‹ Ve, da je ob njegovi roki pripravljen dan teme.
El rătăcește departe pentru pâine, spunând: Unde este? El știe că ziua întunericului este gata la îndemâna lui.
24 Stiska in tesnoba ga bosta preplašili. Prevladali bosta zoper njega kakor kralj, pripravljen na bitko.
Necaz și chin îl vor înspăimânta; îl vor învinge ca un împărat gata de bătălie.
25 Kajti svojo roko izteguje zoper Boga in se krepi zoper Vsemogočnega.
Căci își întinde mâna împotriva lui Dumnezeu și se întărește împotriva celui Atotputernic.
26 On steče nadenj, celó na njegov vrat, na debele izbokline njegovih ščitov,
El aleargă peste el, chiar pe gâtul lui, peste întăriturile groase ale scuturilor lui;
27 ker svoj obraz pokriva s svojo mastnostjo in na svojih ledjih nabira sloje tolšče.
Deoarece își acoperă fața cu grăsimea lui și face cute de grăsime pe coapsele lui.
28 Prebiva v zapuščenih mestih in hišah, ki jih noben človek ne naseljuje, ki so pripravljene, da postanejo ruševine.
Și locuiește în cetăți pustii și în case pe care nimeni nu le locuiește, care sunt gata să devină mormane [de pietre].
29 Ne bo bogat, niti se ne bo njegovo imetje nadaljevalo, niti svoje popolnosti na zemlji ne bo podaljšal.
El nu va fi bogat, nici averea sa nu va rămâne, nici nu va prelungi desăvârșirea ei pe pământ.
30 Iz teme ne bo odšel. Plamen bo posušil njegove mladike in z dihom svojih ust bo odšel proč.
Nu se va depărta de întuneric; flacăra va usca ramurile sale și prin răsuflarea gurii sale se va duce el.
31 Kdor je zaveden naj ne zaupa v ničnost, kajti ničnost bo njegovo povračilo.
Să nu se încreadă cel înșelat în deșertăciune, fiindcă deșertăciunea va fi recompensa lui.
32 Dovršeno bo pred njegovim časom in njegova veja ne bo zelena.
Ea se va împlini înaintea timpului său și ramura lui nu va fi verde.
33 Svoje nezrelo grozdje bo otresel kakor trta in svoj cvet bo odvrgel kakor oljka.
Își va scutura strugurele necopt precum vița și își va lepăda floarea precum măslinul.
34 Kajti skupnost hinavcev bo zapuščena in ogenj bo použil šotore podkupovanja.
Căci adunarea fățarnicilor va fi pustiită și focul va mistui corturile mituirii.
35 Spočenjajo vragolijo in rodijo ničnost in njihov trebuh pripravlja prevaro.«
Ei concep ticăloșie și aduc deșertăciune și pântecele lor pregătește înșelăciune.
