Job 14

1 Človek, ki je rojen iz ženske, je malo-dneven in poln težav,

Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.

2 poganja kakor cvet in je odtrgan, odleti tudi kakor senca in ne nadaljuje.

Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.

3 Mar odpiraš svoje oči nad takšnim in me s seboj vodiš na sodbo?

Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?

4 Kdo lahko privede čisto stvar iz nečiste? Niti en.

Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.

5 Ker so njegovi dnevi določeni, je število njegovih mesecev s teboj; ti si določil njegove meje, ki jih ne more prestopiti.

Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;

6 Obrni se od njega, da lahko počiva, dokler svojega dneva ne bo dovršil kakor najemnik.

Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.

7 Kajti upanje je za drevo, če je posekano, da bo ponovno pognalo in da njegove nežne veje ne bodo odnehale.

Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.

8 Čeprav se njegova korenina v zemlji postara in njegov štor umre v zemlji,

Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,

9 vendar preko vonja vode vzbrsti in požene veje kakor rastlina.

Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.

10 Toda človek umre in obleži. Da, človek izroči duha in kje je?

Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?

11 Kakor vode izhlapevajo iz morja in se poplava izsušuje in posuši,

Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,

12 tako se človek uleže in ne vstane. Dokler ne bo več neba, se ne bodo prebudili niti ne bodo dvignjeni iz svojega spanja.

Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.

13 Oh, da bi me hotel skriti v grob, da bi me varoval na skrivnem, dokler tvoj bes ne mine, da bi mi določil določeni čas in me spomnil! (Sheol h7585)

O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)

14 Če človek umre, mar bo ponovno živel? Vse dni svojega določenega časa bom čakal, dokler ne pride moja sprememba.

Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.

15 Klical boš in jaz ti bom odgovoril; imel boš željo po delu svojih rok.

Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.

16 Kajti sedaj šteješ moje korake. Mar ne paziš nad mojim grehom?

Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?

17 Moj prestopek je zapečaten v mošnji in ti zašiješ mojo krivičnost.

Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.

18 Zagotovo padajoča gora pride v nič in skala je odstranjena iz svojega kraja.

Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.

19 Vode brusijo kamne. Ti izpiraš stvari, ki rastejo ven iz zemeljskega prahu in ti uničuješ upanje človeka.

Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.

20 Na veke prevladuješ zoper njega in on premine. Spreminjaš njegovo obličje in ga pošiljaš proč.

Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.

21 Njegovi sinovi so prišli v čast in on tega ne ve. Ponižani so, toda tega ne zaznava o njih.

Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.

22 Toda njegovo meso na njem bo imelo bolečino in njegova duša znotraj njega bo žalovala.«

Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.