Job 10

1 Moji duši se gnusi moje življenje. Svojo pritožbo bom pustil nad seboj; govoril bom v grenkobi svoje duše.

Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

2 Bogu bom rekel: ›Ne obsodi me. Razloži mi, zakaj se pričkaš z menoj.‹

Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

3 Mar ti je dobro, da bi zatiral, da bi preziral delo svojih rok in bi sijal nad nasvetom zlobnega?

Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

4 Imaš mesene oči? Mar vidiš, kakor vidi človek?

Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

5 So tvoji dnevi kakor dnevi človeka? So tvoja leta kakor človeški dnevi,

Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

6 da poizveduješ za mojo krivičnostjo in preiskuješ za mojim grehom?

Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

7 Ti veš, da nisem zloben in nikogar ni, ki lahko osvobodi iz tvoje roke.

Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

8 Tvoje roke so me naredile in me oblikovale skupaj na vsaki strani, vendar si me uničil.

Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

9 Spomni se, rotim te, da si me naredil kakor ilo, ti pa me hočeš ponovno privesti v prah?

Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

10 Mar me nisi iztočil kakor mleko in me strdil kakor sir?

Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

11 Oblekel si me s kožo in mesom in me obdal s kostmi in kitami.

M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

12 Zagotovil si mi življenje in naklonjenost in tvoje obiskovanje je ohranilo mojega duha.

Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

13 Te stvari si skril v svojem srcu, vem, da je to s teboj.

Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

14 Če grešim, potem me zaznamuješ in me ne boš oprostil pred mojo krivičnostjo.

Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

15 Če bi bil zloben, gorje meni. Če bi bil pravičen kljub temu ne bi dvignil svoje glave. Poln zmedenosti sem, zato poglej mojo stisko,

Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

16 kajti ta narašča. Loviš me kakor krut lev in se ponovno kažeš čudovitega nad menoj.

Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

17 Zoper mene obnavljaš svoje pričevanje in nad menoj povečuješ svoje ogorčenje. Spremembe in vojna so zoper mene.

Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

18 Zakaj si me potem privedel ven iz maternice? Oh, da bi izročil duha in me nobeno oko ne bi videlo!

Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

19 Bil bi kakor, če me ne bi bilo, od maternice bi bil odnesen v grob.

Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

20 Mar ni mojih dni malo? Odnehaj torej in me pusti samega, da se malo potolažim,

Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

21 preden grem, od koder se ne bom vrnil, celó v deželo teme in smrtne sence,

Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

22 deželo teme kakor tema sama in smrtne sence, brez kakršnegakoli reda in kjer je svetloba kakor tema.«

O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.