Jobho 29
1 Jobho akapfuurira mberi nokutaura kwake achiti:
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 “Haiwa ndinoshuva sei mwedzi yakapfuura, iwo mazuva andairindirwa naMwari,
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
3 mwenje wake pawaivhenekera pamusoro pangu uye ndaivhenekerwa nechiedza chake ndichifamba murima!
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
4 Haiwa, iwo mazuva andakanga ndichine simba, ushamwari hwaMwari chaihwo huchiropafadza imba yangu,
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
5 Wamasimba Ose paakanga achineni uye vana vangu pavakanga vakandipoteredza,
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
6 painyorovedzwa nzira yangu noruomba, uye dombo richindidururira hova dzamafuta omuorivhi.
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7 “Pandakaenda kusuo reguta ndikandogara muchivara,
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8 majaya akandiona akatsaukira parutivi uye vatana vakasimuka;
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
9 vakuru vakaramba kutaura vakafumbira miromo yavo namaoko avo;
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
10 manzwi avakuru akanyararidzwa, uye ndimi dzavo dzikanamira kumusoro kwemiromo yavo.
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11 Vose vakandinzwa vakataura zvakanaka pamusoro pangu, uye vose vakandiona vakandirumbidza,
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12 nokuti ndakanunura varombo vaichemera rubatsiro, uye nherera dzakanga dzisina anobatsira.
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13 Munhu akanga ofa akandiropafadza; ndakaita kuti mwoyo wechirikadzi uimbe.
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 Ndakafuka kururama sechipfeko changu; kururamisira kwaiva nguo yangu nenguwani yangu.
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
15 Ndakanga ndiri meso kumapofu namakumbo kuzvirema.
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16 Ndakanga ndiri baba kuna vanoshayiwa; ndaimiririra mhaka yomutorwa.
[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
17 Ndakavhuna meno emunhu akanga akaipa, ndikabvuta chaakanga akaruma.
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
18 “Ndakafunga kuti, ‘Ndichafira mumba mangu, mazuva angu awanda sejecha.
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
19 Midzi yangu ichasvika kumvura, uye dova richava pamatavi angu usiku hwose.
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20 Kukudzwa kwangu kucharamba kuri kutsva pandiri, uta hucharamba huri hutsva muruoko rwangu.’
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
21 “Vanhu vakanditeerera vachitarisira kwazvo, vanyerere vakamirira kurayira kwangu.
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22 Shure kwokutaura kwangu, ivo havana kuzotaurazve; mashoko angu akawira panzeve dzavo zvinyoronyoro.
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23 Vakandimirira kunge vakamirira mvura yomupfunhambuya, uye vakanwa mashoko angu kunge mvura yechirimo.
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24 Pandakanyemwerera kwavari havana kuzvitenda; chiedza chechiso changu chaikosha kwavari.
[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25 Ndakavasarudzira nzira ini ndokugara saishe wavo; ndakagara samambo pakati pamauto ake; ndakanga ndakaita somunhu anonyaradza vanochema.
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
