Песма над песмама 2
1 Ја сам ружа саронска, љиљан у долу.
Eu sunt trandafirul din Saron şi crinul văilor.
2 Шта је љиљан међу трњем, то је драга моја међу девојкама.
Ca şi crinul printre spini, astfel este iubita mea printre fiice.
3 Шта је јабука међу дрветима шумским, то је драги мој међу момцима; желех хлад њен, и седох, и род је њен сладак грлу мом.
Ca şi mărul printre copacii pădurii, astfel este preaiubitul meu printre fii. M-am aşezat sub umbra lui cu mare desfătare şi rodul lui a fost dulce pentru cerul gurii mele.
4 Уведе ме у кућу где је гозба, а застава му је љубав к мени.
El m-a adus la casa de ospăţ şi steagul lui peste mine a fost dragoste.
5 Поткрепите ме жбановима, придржите ме јабукама, јер сам болна од љубави.
Întăriţi-mă cu ulcioare, învioraţi-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragoste.
6 Лева је рука његова мени под главом, а десном ме грли.
Mâna lui stângă este sub capul meu şi mâna lui dreaptă mă îmbrăţişează.
7 Заклињем вас, кћери јерусалимске, срнама и кошутама пољским, не будите љубави моје, не будите је, док јој не буде воља.
Vă conjur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi pe cerboaicele câmpului, nu stârniţi, nici nu treziţi iubirea mea, până când el doreşte.
8 Глас драгог мог; ево га, иде скачући преко гора, поскакујући преко хумова.
Vocea preaiubitului meu! Iată, el vine sărind peste munţi, săltând peste dealuri.
9 Драги је мој као срна или као јеленче; ево га, стоји иза нашег зида, гледа кроз прозор, вири кроз решетку.
Preaiubitul meu este ca o căprioară sau un căprior tânăr; iată, el stă în picioare în spatele zidului nostru, se uită la ferestre, arătându-se printre zăbrele.
10 Проговори драги мој и рече ми: Устани, драга моја, лепотице моја, и ходи.
Preaiubitul meu a vorbit şi mi-a spus: Ridică-te, iubita mea, frumoasa mea şi vino departe.
11 Јер гле, зима прође, минуше дажди, отидоше.
Căci, iată, iarna a trecut, ploaia s-a terminat şi s-a dus;
12 Цвеће се види по земљи, дође време певању, и глас грличин чује се у нашој земљи.
Florile se arată pe pământ; timpul cântării păsărilor a venit şi vocea turturicii se aude pe pământul nostru;
13 Смоква је пустила заметке своје, и лоза винова уцвала мирише. Устани, драга моја, лепотице моја, и ходи.
Smochinul îşi dă smochinele verzi şi viile în floare dau un miros bun. Ridică-te, iubita mea, frumoasa mea, şi vino departe.
14 Голубице моја у раселинама каменим, у заклону врлетном! Дај да видим лице твоје, дај да чујем глас твој; јер је глас твој сладак и лице твоје красно.
Porumbiţa mea, ce stai în crăpăturile stâncii, în ascunzătorile treptelor, lasă-mă să îţi văd înfăţişarea, lasă-mă să îţi aud vocea; căci vocea ta este dulce şi înfăţişarea ta este frumoasă.
15 Похватајте нам лисице, мале лисице, што кваре винограде, јер наши виногради цвату.
Prindeţi-ne vulpile, vulpile mici, care strică viile, căci viile noastre sunt în floare.
16 Мој је драги мој, и ја сам његова, он пасе међу љиљанима.
Preaiubitul meu este al meu şi eu sunt a lui; el paşte printre crini.
17 Док захлади дан и сенке отиду, врати се, буди као срна, драги мој, или као јеленче по горама раздељеним.
Până când ziua se revarsă şi umbrele fug, întoarce-te preaiubitul meu şi fii ca o căprioară sau un căprior tânăr peste munţii Beterului.
