Псалми 22
1 Боже, Боже мој! Зашто си ме оставио удаљивши се од спасења мог, од речи вике моје?
Mai marelui muzician, „Căprioara Dimineții,” un psalm al lui David. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? De ce ești așa departe de a mă ajuta și de cuvintele răcnetului meu?
2 Боже мој! Вичем дању, а Ти ме не слушаш, и ноћу али немам мира.
Dumnezeul meu! Strig ziua, dar nu asculți; și noaptea, și nu tac.
3 Свети, који живиш у похвалама Израиљевим!
Dar tu ești sfânt, tu, care locuiești în laudele lui Israel.
4 У Тебе се уздаше оци наши, уздаше се, и Ти си их избављао.
Părinții noștri s-au încrezut în tine; s-au încrezut și i-ai scăpat.
5 Тебе призиваше, и спасаваше се; у Тебе се уздаше, и не осташе у срамоти.
Au strigat către tine și au fost eliberați, s-au încrezut în tine și nu au fost făcuți de rușine.
6 А ја сам црв, а не човек; подсмех људима и руг народу.
Dar eu sunt vierme și nu om; de ocara oamenilor și disprețuit de popor.
7 Који ме виде, сви ми се ругају, разваљују уста, машу главом,
Toți cei ce mă văd râd de mine în batjocură, își țuguie buza, clatină din cap, spunând:
8 И говоре ослонио се на Господа, нека му помогне, нека га избави, ако га милује.
S-a încrezut în DOMNUL că îl va scăpa; să îl scape, văzând că a găsit plăcere în el.
9 Та, Ти си ме извадио из утробе; Ти си ме умирио на сиси матере моје.
Dar tu ești cel ce m-ai scos din pântece, m-ai făcut să sper când eram pe sânii mamei mele.
10 За Тобом пристајем од рођења, од утробе матере моје Ти си Бог мој.
Din pântece am fost aruncat asupra ta, tu ești Dumnezeul meu din pântecele mamei mele.
11 Не удаљуј се од мене; јер је невоља близу, а нема помоћника.
Nu sta departe de mine, fiindcă tulburarea este aproape, pentru că nu este nimeni să ajute.
12 Оптече ме мноштво телаца; јаки волови васански опколише ме;
Mulți tauri m-au încercuit; tauri puternici din Basan m-au înconjurat.
13 Развалише на ме уста своја. Лав је гладан и риче.
Și-au deschis gura împotriva mea, ca un leu care sfâșie și răcnește.
14 Као вода разлих се; расуше се све кости моје; срце моје поста као восак, растопило се у мени.
Sunt turnat ca apa și toate oasele mele sunt scrântite, inima mea este ca ceara, este topită în mijlocul adâncurilor mele.
15 Сасуши се као цреп крепост моја, и језик мој приону за грло, и у прах смртни мећеш ме.
Puterea mea este uscată ca un ciob și limba mi se lipește de fălcile mele și m-ai adus în țărâna morții.
16 Опколише ме пси многи; чета зликоваца иде око мене, прободоше руке моје и ноге моје.
Căci câini m-au încercuit; adunarea celor stricați m-a încercuit, mi-au străpuns mâinile și picioarele.
17 Могао бих избројати све кости своје. Они гледају, и од мене начинише ствар за гледање.
Pot număra toate oasele mele, ei mă privesc și se holbează la mine.
18 Деле хаљине моје међу собом, и за доламу моју бацају жреб.
Își împart hainele mele între ei și aruncă sorți pe cămașa mea.
19 Али Ти, Господе, не удаљуј се. Сило моја, похитај ми у помоћ.
Dar nu te depărta de mine DOAMNE, puterea mea, grăbește-te să mă ajuți.
20 Избави од мача душу моју, од пса јединицу моју.
Scapă-mi sufletul de sabie, pe preaiubitul meu din puterea câinelui.
21 Сачувај ме од уста лавових, и од рогова биволових, чувши, избави ме.
Salvează-mă din gura leului, fiindcă m-ai auzit din coarnele unicornilor.
22 Казујем име Твоје браћи; усред скупштине хвалићу Те.
Voi vesti numele tău fraților mei, te voi lăuda în mijlocul adunării.
23 Који се бојите Господа, хвалите Га. Све семе Јаковљево! Поштуј Га. Бој Га се, све семе Израиљево!
Lăudați-l, voi care vă temeți de DOMNUL; glorificați-l, voi toată sămânța lui Iacob și temeți-vă de el, voi toată sămânța lui Israel.
24 Јер се не оглуши молитве ништег нити је одби; не одврати од њега лице своје, него га услиши кад Га зазва.
Fiindcă el nu a disprețuit, nici nu a detestat nenorocirea celui nenorocit, nici nu și-a ascuns fața de el, ci când a strigat către el, a ascultat.
25 Тебе ћу хвалити на скупштини великој; завете своје свршићу пред онима који се Њега боје.
În marea adunare lauda mea va fi despre tine, voi împlini promisiunile mele în fața celor ce se tem de el.
26 Нека једу убоги и насите се, и нека хвале Господа који Га траже; живо да буде срце ваше довека.
Cei blânzi vor mânca și se vor sătura; vor lăuda pe DOMNUL cei ce îl caută; inima ta va trăi pentru totdeauna.
27 Опоменуће се и обратиће се ка Господу сви крајеви земаљски, и поклониће се пред Њим сва племена незнабожачка.
Toate marginile lumii își vor aminti și se vor întoarce către DOMNUL și toate familiile națiunilor se vor închina înaintea ta.
28 Јер је Господње царство; Он влада народима.
Pentru că împărăția este a DOMNULUI și el este guvernatorul peste națiuni.
29 Јешће и поклониће се сви претили на земљи; пред Њим ће пасти сви који силазе у прах, који не могу сачувати душу своју у животу.
Toți cei grași pe pământ vor mânca și se vor închina, toți cei ce coboară în țărână se vor pleca înaintea lui și nimeni nu își poate ține în viață sufletul.
30 Семе ће њихово служити Њему. Казиваће се за Господа роду потоњем.
O sămânță îi va servi, îi va fi socotită Domnului ca generație.
31 Доћи ће, и казиваће правду Његову људима његовим, који ће се родити; јер је Он учинио ово.
Ei vor veni și vor vesti dreptatea lui unui popor ce se va naște, că el a făcut aceasta.
