Псалми 104
1 Благосиљај, душо моја, Господа! Господе, Боже мој, велик си веома, обукао си се у величанство и красоту.
Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
2 Обукао си светлост као хаљину, разапео небо као шатор;
Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
3 Водом си покрио дворове своје, облаке начинио си да су Ти кола, идеш на крилима ветреним.
Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
4 Чиниш ветрове да су Ти анђели, пламен огњени да су Ти слуге.
Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
5 Утврдио си земљу на темељима њеним, да се не помести на век века.
Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
6 Безданом као хаљином оденуо си је; на горама стоје воде.
Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
7 Од претње Твоје беже, од громовног гласа Твог теку.
La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
8 Излазе на горе и силазе у долине, на место које си им утврдио.
Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
9 Поставио си међу, преко које не прелазе, и не враћају се да покрију земљу.
Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
10 Извео си изворе по долинама, између гора теку воде.
El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
11 Напајају све звери пољске; дивљи магарци гасе жеђ своју.
Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
12 На њима птице небеске живе; кроз гране разлеже се глас њихов.
Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
13 Напајаш горе с висина својих, плодовима дела Твојих сити се земља.
El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
14 Дајеш те расте трава стоци, и зелен на корист човеку, да би извадио хлеб из земље.
El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
15 И вино весели срце човеку, и лице се светли од уља, и хлеб срце човеку крепи.
Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
16 Сите се дрвета Божија, кедри ливански, које си посадио.
Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
17 На њима птице вију гнезда; станак је родин на јелама.
Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
18 Горе високе дивокозама, камен је уточиште зечевима.
Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
19 Створио си месец да показује времена, сунце познаје запад свој.
El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
20 Стереш таму, и бива ноћ, по којој излази све зверје шумско;
Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
21 Лавови ричу за пленом, и траже од Бога хране себи.
Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
22 Сунце гране, и они се сакривају и лежу у ложе своје.
Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
23 Излази човек на посао свој, и на рад свој до вечера.
Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
24 Како је много дела Твојих, Господе! Све си премудро створио; пуна је земља блага Твог.
DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
25 Гле, море велико и широко, ту гмижу без броја, животиња мала и велика;
Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
26 Ту лађе плове, крокодил, ког си створио да се игра по њему.
Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
27 Све Тебе чека, да им дајеш пићу на време.
Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
28 Дајеш им, примају; отвориш руку своју, сите се добра.
Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
29 Одвратиш лице своје, жалосте се; узмеш им дух, гину, и у прах свој враћају се.
Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
30 Пошаљеш дух свој, постају, и понављаш лице земљи.
Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
31 Слава Господу увек; нек се весели Господ за дела своја!
Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
32 Он погледа на земљу, и она се тресе; дотакне се гора, и диме се.
El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
33 Певаћу Господу за живота свог; хвалићу Бога свог док сам год.
Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
34 Нека Му буде мила беседа моја! Веселићу се о Господу.
Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
35 Нека нестане грешника са земље, и безбожника нека не буде више! Благосиљај, душо моја, Господа! Алилуја!
Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
