Марко 8
1 У то време, кад беше врло много народа и не имаху шта јести, дозва Исус ученике своје и рече им:
În zilele acelea, pe când era o mulțime foarte mare și nu aveau ce mânca, Isus a chemat la Sine pe ucenicii Săi și le-a zis:
2 Жао ми је народа, јер већ три дана стоје код мене и немају ништа јести.
“Mi-e milă de mulțime, pentru că de trei zile stau la Mine și nu au ce mânca.
3 И ако их отпустим гладне кућама њиховим, ослабиће на путу; јер су многи од њих дошли издалека.
Dacă îi voi trimite cu post la casele lor, vor leșina pe drum, pentru că unii dintre ei au venit de departe.”
4 И одговорише Му ученици Његови: Откуда ћемо узети хлеба овде у пустињи да их нахранимо?
Ucenicii Lui I-au răspuns: “De unde ar putea cineva să sature pe acești oameni cu pâine aici, într-un loc pustiu?”
5 И запита их: Колико имате хлебова? А они казаше: Седам.
Și i-a întrebat: “Câte pâini aveți?” Ei au spus: “Șapte”.
6 И заповеди народу да поседају по земљи; и узевши оних седам хлебова и хвалу давши, преломи, и даде ученицима својим да раздаду; и раздадоше народу.
A poruncit mulțimii să șadă pe pământ și a luat cele șapte pâini. După ce a mulțumit, le-a frânt și le-a dat ucenicilor Săi să le servească, iar ei au servit mulțimii.
7 И имаху мало рибица; и њих благословивши рече да и њих раздаду.
Au luat și câțiva peștișori. După ce i-a binecuvântat, a spus să servească și pe aceștia.
8 И једоше, и наситише се, и накупише комада што претече седам котарица.
Ei au mâncat și s-au săturat. Au luat șapte coșuri cu bucățile sparte care rămăseseră.
9 А оних што су јели беше око четири хиљаде. И отпусти их.
Cei care mâncaseră erau în jur de patru mii. Apoi i-a trimis departe.
10 И одмах уђе у лађу с ученицима својим, и дође у околине далманутске.
Și îndată a intrat în corabie cu ucenicii Săi și a ajuns în ținutul Dalmanutha.
11 И изађоше фарисеји, и почеше се препирати с Њим, и кушајући Га искаху од Њега знак с неба.
Fariseii au ieșit și au început să-L întrebe, căutând de la El un semn din cer și punându-L la încercare.
12 И уздахнувши духом својим рече: Зашто род овај знак тражи? Заиста вам кажем: неће се дати роду овоме знак.
El a suspinat adânc în duhul său și a zis: “De ce caută neamul acesta un semn? Cu siguranță vă spun că nu se va da niciun semn acestei generații”.
13 И оставивши их уђе опет у лађу, и оде на оне стране.
I-a lăsat și, intrând din nou în corabie, a plecat în cealaltă parte.
14 И заборавише ученици Његови узети хлеба, и немаху са собом у лађи до један хлеб.
Au uitat să ia pâine; și nu aveau cu ei în barcă mai mult de o pâine.
15 И заповедаше им говорећи: Гледајте, чувајте се квасца фарисејског и квасца Иродовог.
El i-a avertizat, zicând: “Luați seama: păziți-vă de drojdia fariseilor și de drojdia lui Irod.”
16 И мишљаху, један другом говорећи: То је што хлеба немамо.
Ei se certau între ei, zicând: “Pentru că nu avem pâine.”
17 И разумевши Исус рече им: Шта мислите што хлеба немате? Зар још не осећате, нити разумете? Зар је још окамењено срце ваше?
Isus, văzând aceasta, le-a zis: “De ce credeți că este din pricină că nu aveți pâine? Nu vă dați seama încă și nu înțelegeți? Inima voastră este încă împietrită?
18 Очи имате и не видите? Уши имате и не чујете? И не памтите ли
Având ochi, nu vedeți? Având urechi, nu auziți? Nu vă amintiți?
19 Кад ја пет хлебова преломих на пет хиљада, колико котарица пуних комада накуписте? Рекоше Му: Дванаест.
Când am împărțit cele cinci pâini la cele cinci mii de oameni, câte coșuri pline de bucăți ați luat?” I-au spus: “Douăsprezece”.
20 А сад седам на четири хиљаде, колико пуних котарица накуписте комада? А они рекоше: Седам.
“Când cele șapte pâini au hrănit cele patru mii de oameni, câte coșuri pline cu frânturi ați luat?” I-au spus: “Șapte”.
21 И рече им: Како не разумете?
Și i-a întrebat: “Nu înțelegeți încă?”
22 И дође у Витсаиду; и доведоше к Њему слепога, и мољаху Га да га се дотакне.
Și a venit la Betsaida. I-au adus un orb și l-au rugat să se atingă de el.
23 И узевши за руку слепога изведе га напоље из села, и пљунувши му у очи метну руке на њ, и запита га види ли шта.
El a apucat pe orb de mână și l-a scos din sat. După ce l-a scuipat pe ochi și și-a pus mâinile pe el, l-a întrebat dacă a văzut ceva.
24 И погледавши рече: Видим људе где иду као дрва.
Și s-a uitat în sus și a zis: “Văd oameni, dar îi văd ca pe niște copaci care umblă.”
25 И потом опет метну му руке на очи, и рече му да прогледа: и исцели се, и виде све лепо.
Apoi și-a pus iarăși mâinile pe ochi. El s-a uitat cu atenție și, după ce s-a refăcut, a văzut clar pe toată lumea.
26 И посла га кући његовој говорећи: Не улази у село, нити казуј коме у селу.
L-a trimis la casa lui, spunându-i: “Să nu intri în sat și să nu spui nimănui din sat.”
27 И изађе Исус и ученици Његови у села Ћесарије Филипове; и путем питаше ученике своје говорећи им: Ко говоре људи да сам ја?
Isus a ieșit cu ucenicii Săi în satele din Cezareea lui Filipi. Pe drum i-a întrebat pe discipolii Săi: “Cine spun oamenii că sunt Eu?”.
28 А они одговорише: Јован крститељ; други: Илија; а други: Који од пророка.
Ei i-au spus: “Ioan Botezătorul; alții zic Ilie, iar alții zic Ilie, iar alții, unul din profeți.”
29 А Он им рече: А ви шта мислите ко сам ја? А Петар одговарајући рече Му: Ти си Христос.
El le-a zis: “Dar voi cine ziceți că sunt Eu?” Petru i-a răspuns: “Tu ești Hristosul.”
30 И запрети им да никоме не казују за Њега.
Și le-a poruncit să nu spună nimănui despre El.
31 И поче их учити да Сину човечјем ваља много пострадати, и да ће Га окривити старешине и главари свештенички и књижевници, и да ће Га убити, и трећи дан да ће устати.
A început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie lepădat de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și să învie după trei zile.
32 И говораше о том не устручавајући се. И Петар узе Га и поче Га одвраћати.
El le vorbea deschis. Petru l-a luat și a început să îl dojenească.
33 А Он обрнувши се и погледавши на ученике своје запрети Петру говорећи: Иди од мене сотоно; јер ти не мислиш шта је Божје него шта је људско.
Dar el, întorcându-se și văzându-i pe ucenicii săi, l-a mustrat pe Petru și i-a zis: “Treci în spatele meu, Satana! Căci tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor”.
34 И дозвавши народ с ученицима својим рече им: Ко хоће за мном да иде нека се одрекне себе и узме крст свој, и за мном иде.
A chemat mulțimea la Sine împreună cu ucenicii Săi și le-a zis: “Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.
35 Јер ко хоће душу своју да сачува, изгубиће је; а ко изгуби душу своју мене ради и јеванђеља онај ће је сачувати.
Căci oricine vrea să-și salveze viața o va pierde, iar oricine își va pierde viața pentru Mine și pentru Buna Vestire o va salva.
36 Јер каква је корист човеку ако задобије сав свет, а души својој науди?
Căci ce-i folosește unui om să câștige toată lumea și să-și piardă viața?
37 Или какав ће откуп дати човек за душу своју?
Căci ce va da omul în schimbul vieții sale?
38 Јер ко се постиди мене и мојих речи у роду овом прељуботворном и грешном, и Син ће се човечји постидети њега кад дође у слави Оца свог с анђелима светима.
Căci oricine se va rușina de mine și de cuvintele mele în acest neam adulterin și păcătos, și Fiul Omului se va rușina de el când va veni în slava Tatălui său cu sfinții îngeri.”
