Лука 20
1 И кад Он у један од оних дана учаше народ у цркви и проповедаше јеванђеље, дођоше главари свештенички и књижевници са старешинама,
Într-una din zilele acelea, pe când învăța pe norod în Templu și propovăduia vestea cea bună, au venit la El preoții și cărturarii și bătrânii.
2 И рекоше Му говорећи: Кажи нам каквом власти то чиниш? Или ко ти је дао власт ту?
Ei l-au întrebat: “Spune-ne: cu ce autoritate faci aceste lucruri? Sau cine îți dă această autoritate?”
3 А Он одговарајући рече им: и ја ћу вас упитати једну реч, и кажите ми:
El le-a răspuns: “Și eu vă voi pune o întrebare. Spuneți-mi:
4 Крштење Јованово или би с неба или од људи?
Botezul lui Ioan a fost din cer sau de la oameni?”
5 А они помишљаху у себи говорећи: Ако кажемо с неба, рећи ће: Зашто му дакле не веровасте?
Ei se gândeau între ei și ziceau: “Dacă vom zice: “Din cer”, va zice: “De ce nu l-ați crezut?”
6 Ако ли кажемо од људи, сав ће нас народ побити камењем; јер сви вероваху да Јован беше пророк.
Dar dacă vom zice: “De la oameni”, tot poporul ne va ucide cu pietre, pentru că sunt încredințați că Ioan a fost prooroc”.
7 И одговорише: Не знамо откуда.
Ei au răspuns că nu știau de unde este.
8 А Исус им рече: Ни ја вама нећу казати каквом власти ово чиним.
Isus le-a zis: “Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.”
9 А народу поче казивати причу ову: Један човек посади виноград, и даде га виноградарима па отиде на подуго времена.
Și a început să spună poporului pilda aceasta: “Un om a plantat o vie, a dat-o în arendă unor agricultori și a plecat în altă țară pentru multă vreme.
10 И у време посла к виноградарима слугу да му даду од рода виноградског; али виноградари избише га, и послаше празног.
La vremea potrivită, a trimis un slujitor la fermieri pentru a-și lua partea lui din roadele viei. Dar fermierii l-au bătut și l-au trimis acasă cu mâna goală.
11 И посла опет другог слугу; а они и оног избише и осрамотивши послаше празног.
A mai trimis încă un servitor, dar și pe acesta l-au bătut și l-au tratat cu rușine, și l-au trimis cu mâna goală.
12 И посла опет трећег; а они и оног ранише, и истераше.
A mai trimis încă un al treilea, dar l-au rănit și pe el și l-au aruncat afară.
13 Онда рече господар од винограда: Шта ћу чинити? Да пошаљем сина свог љубазног: еда се како застиде кад виде њега.
Stăpânul viei a zis: “Ce să fac? Voi trimite pe fiul meu iubit. Poate că, văzându-l, îl vor respecta'.
14 А виноградари видевши њега мишљаху у себи говорећи: Ово је наследник; ходите да га убијемо да наше буде достојање.
Iar țăranii, văzându-l, s-au gândit între ei și au zis: “Acesta este moștenitorul. Haideți să-l omorâm, ca moștenirea să fie a noastră.'
15 И изведоше га напоље из винограда и убише. Шта ће дакле учинити њима господар од винограда?
Atunci l-au aruncat afară din vie și l-au ucis. Ce le va face, așadar, stăpânul viei?
16 Доћи ће и погубиће ове виноградаре, и даће виноград другима. А они што слушаху рекоше: Не дао Бог!
El va veni și îi va nimici pe acești agricultori și va da via altora.” Când au auzit asta, au spus: “Să nu se întâmple asta niciodată!”.
17 А Он погледавши на њих рече: Шта значи дакле оно у писму: Камен који одбацише зидари онај поста глава од угла?
Dar El, uitându-se la ei, a zis: “Ce este deci ceea ce este scris? “Piatra pe care au respins-o zidarii a fost făcută piatra de temelie?
18 Сваки који падне на тај камен разбиће се; а на кога он падне сатрће га.
Oricine va cădea pe piatra aceea va fi sfărâmat, dar va face praf pe oricine va cădea pe el.”
19 И гледаху главари свештенички и књижевници у онај час да дигну руке на Њ; али се побојаше народа, јер разумеше да њима ову причу каза.
Preoții cei mai de seamă și cărturarii au căutat să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de popor, căci știau că El spusese pilda aceasta împotriva lor.
20 И пажаху на Њега, и послаше вребаче, који се грађаху као да су побожни: не би ли Га ухватили у речи да Га предаду поглаварима и власти судијиној.
L-au urmărit și au trimis spioni, care se prefăceau că sunt drepți, ca să-l prindă în capcană cu ceva din ceea ce ar fi spus, ca să-l predea puterii și autorității guvernatorului.
21 И упиташе Га говорећи: Учитељу! Знамо да право говориш и учиш, и не гледаш ко је ко, него заиста учиш путу Божијем:
Ei l-au întrebat: “Învățătorule, știm că tu spui și înveți ceea ce este drept și nu ești părtinitor față de nimeni, ci înveți cu adevărat calea lui Dumnezeu.
22 Треба ли нам ћесару давати харач, или не?
Ne este permis să plătim sau nu impozite Cezarului?”
23 А Он разумевши њихово лукавство рече им: Шта ме кушате?
Dar El, înțelegând viclenia lor, le-a zis: “Pentru ce Mă puneți la încercare?
24 Покажите ми динар; чији је на њему образ и натпис? А они одговарајући рекоше: Ћесарев.
Arătați-mi un denar. A cui sunt chipul și inscripția de pe el?” Ei au răspuns: “A lui Cezar”.
25 А Он им рече: Подајте дакле шта је ћесарево ћесару, а шта је Божије Богу.
Și le-a zis: “Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”
26 И не могоше речи Његове покудити пред народом; и дивише се одговору Његовом, и умукоше.
N-au putut să-l prindă în cuvintele lui în fața poporului. Ei s-au mirat de răspunsul lui și au tăcut.
27 А приступише неки од садукеја који кажу да нема васкрсења, и питаху Га
Unii dintre saduchei au venit la el, cei care neagă că există o înviere.
28 Говорећи: Учитељу! Мојсије нам написа: Ако коме умре брат који има жену, и умре без деце, да брат његов узме жену, и да подигне семе брату свом.
L-au întrebat: “Învățătorule, Moise ne-a scris că, dacă fratele unui om moare având o soție, iar acesta nu are copii, fratele său trebuie să ia soția și să crească copii pentru fratele său.
29 Беше седам браће, и први узе жену, и умре без деце;
Așadar, erau șapte frați. Primul și-a luat o soție și a murit fără copii.
30 И узе други жену, и он умре без деце;
Al doilea a luat-o de soție, și a murit fără copii.
31 И трећи је узе; а тако и сви седам; и не оставише деце, и помреше;
Cel de-al treilea a luat-o și, la fel, toți cei șapte nu au lăsat copii și au murit.
32 А после свих умре и жена.
După aceea a murit și femeia.
33 О васкрсењу дакле кога ће од њих бити жена? Јер је она седморици била жена.
Prin urmare, la înviere, a cui soție dintre ei va fi ea? Căci cei șapte au avut-o ca soție.”
Isus le-a zis: “Copiii veacului acestuia se căsătoresc și sunt dați în căsătorie. (aiōn g165)
35 А који се удостоје добити онај свет и васкрсење из мртвих нити ће се женити ни удавати; (aiōn g165)
Dar cei care sunt considerați vrednici să ajungă la vârsta aceea și la învierea din morți nu se căsătoresc și nici nu sunt dați în căsătorie. (aiōn g165)
36 Јер више не могу умрети; јер су као анђели; и синови су Божији кад су синови васкрсења.
Căci ei nu mai pot muri, pentru că sunt asemenea îngerilor și sunt copii ai lui Dumnezeu, fiind copii ai învierii.
37 А да мртви устају, и Мојсије показа код купине где назива Господа Бога Авраамовог и Бога Исаковог и Бога Јаковљевог.
Dar că morții înviază, chiar Moise a arătat-o la tufiș, când L-a numit pe Domnul “Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov”.
38 А Бог није Бог мртвих него живих; јер су Њему сви живи.
Or, El nu este Dumnezeul morților, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii.”
39 А неки од књижевника одговарајући рекоше: Учитељу! Добро си казао.
Unii din cărturari au răspuns: “Învățătorule, bine vorbești.”
40 И већ не смеху ништа да Га запитају. А Он им рече:
Nu au îndrăznit să-i mai pună întrebări.
41 Како говоре да је Христос син Давидов?
El le-a zis: “Pentru ce zic că Hristosul este fiul lui David?
42 Кад сам Давид говори у псалтиру: Рече Господ Господу мом: седи мени с десне стране,
Însuși David spune în cartea Psalmilor “Domnul a spus Domnului meu, “Stai la dreapta mea,
43 Док положим непријатеље твоје подножје ногама твојим.
până ce voi face din vrăjmașii tăi scăunelul picioarelor tale.”
44 Давид дакле Њега назива Господом; па како му је син?
“David îl numește deci Domn, și cum este el fiul său?”
45 А кад сав народ слушаше, рече ученицима својим:
În auzul întregului norod, a zis ucenicilor Săi:
46 Чувајте се од књижевника, који хоће да иду у дугачким хаљинама, и траже да им се клања по улицама, и првих места по зборницама, и зачеља на гозбама;
“Feriți-vă de cărturarii aceia cărora le place să umble în haine lungi, și care iubesc să fie salutați în piețe, să aibă cele mai bune locuri în sinagogi și cele mai bune locuri la ospețe;
47 Који једу куће удовичке, и лажно се моле Богу дуго. Они ће још већма бити осуђени.
care mănâncă casele văduvelor și care, pentru a se preface, fac rugăciuni lungi. Aceștia vor primi o condamnare mai mare”.
