Књига о Јову 9
1 А Јов одговори и рече:
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 Заиста, знам да је тако; јер како би могао човек бити прав пред Богом?
Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
3 Ако би се хтео прети с Њим, не би Му могао одговорити од хиљаде на једну.
Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
4 Мудар је срцем и јак снагом; ко се је опро Њему и био срећан?
El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
5 Он премешта горе, да нико и не опази; превраћа их у гневу свом;
Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
6 Он креће земљу с места њеног да јој се ступови дрмају;
Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
7 Он кад запрети сунцу, не излази; Он запечаћава звезде;
Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
8 Он разапиње небо сам, и гази по валима морским;
Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
9 Он је начинио звезде кола и штапе и влашиће и друге југу у дну;
Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
10 Он чини ствари велике и неиспитиве и дивне, којима нема броја.
Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
11 Гле, иде мимо мене, а ја не видим; прође, а ја га не опазим.
Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
12 Гле, кад ухвати, ко ће Га нагнати да врати? Ко ће Му казати: Шта радиш?
Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
13 Бог не устеже гнева свог, падају пода Њ охоли помоћници.
Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
14 А како би Му ја одговарао и бирао речи против Њега?
Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
15 Да сам и прав, нећу Му се одговорити, ваља да се молим судији свом.
Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
16 Да Га зовем и да ми се одзове, још не могу веровати да је чуо глас мој.
Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
17 Јер ме је вихором сатро и задао ми много рана низашта.
Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
18 Не да ми да одахнем, него ме сити горчинама.
Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
19 Ако је на силу, гле, Он је најсилнији; ако на суд, ко ће ми сведочити?
Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
20 Да се правдам, моја ће ме уста осудити; да сам добар, показаће да сам неваљао.
Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
21 Ако сам добар, нећу знати за то; омрзао ми је живот мој.
Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
22 Свеједно је; зато рекох: и доброг и безбожног Он потире.
Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
23 Кад би још убио бич наједанпут! Али се смеје искушавању правих.
Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
24 Земља се даје у руке безбожнику; лице судија њених заклања; ако не Он, да ко?
Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
25 Али дани моји бише бржи од гласника; побегоше, не видеше добра.
Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
26 Прођоше као брзе лађе, као орао кад лети за храну.
Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
27 Ако кажем: Заборавићу тужњаву своју, оставићу гнев свој и окрепићу се;
Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
28 Страх ме је од свих мука мојих, знам да ме нећеш оправдати.
Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
29 Бићу крив; зашто бих се мучио узалуд?
Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
30 Да се измијем водом снежницом, и да очистим сапуном руке своје,
Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
31 Тада ћеш ме замочити у јаму да се гаде на ме моје хаљине.
Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
32 Јер није човек као ја да Му одговарам, да идем с Њим на суд;
Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
33 Нити има међу нама кмета да би ставио руку своју међу нас двојицу.
Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
34 Нека одмакне од мене прут свој, и страх Његов нека ме не страши;
Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
35 Тада ћу говорити, и нећу Га се бојати; јер овако не знам за себе.
Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
