Књига о Јову 30
1 А сада смеју ми се млађи од мене, којима отаца не бих хтео метнути са псима стада свог.
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2 А на шта би ми и била сила руку њихових? У њима беше пропала старост.
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 Од сиромаштва и глади самоћаваху бежећи од сува, мрачна, пуста и опустошена места;
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
4 Који браху лободу по честама, и смреково корење беше им храна.
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 Између људи беху изгоњени и викаше се за њима као за лупежом.
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
6 Живљаху по страшним увалама, по јамама у земљи и у камену.
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
7 По грмовима рикаху, под трњем се скупљаху.
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 Беху људи никакви и без имена, мање вредни него земља.
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
9 И њима сам сада песма, и постах им прича.
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10 Гаде се на ме, иду далеко од мене и не устежу се пљувати ми у лице.
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 Јер је Бог одапео моју тетиву и муке ми задао те збацише узду преда мном.
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 С десне стране устајаху момци, поткидаху ми ноге, и насипају пут к мени да ме упропасте.
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13 Раскопаше моју стазу, умножише ми муке, не треба нико да им помаже.
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14 Као широким проломом навиру, и наваљују преко развалина.
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 Страхоте навалише на ме, и као ветар терају душу моју, и као облак прође срећа моја.
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
16 И сада се душа моја разлива у мени, стигоше ме дани мучни.
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17 Ноћу пробада ми кости у мени, и жиле моје не одмарају се.
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
18 Од тешке силе променило се одело моје, и као огрлица у кошуље моје стеже ме.
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
19 Бацио ме је у блато, те сам као прах и пепео.
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 Вичем к Теби, а Ти ме не слушаш; стојим пред Тобом, а Ти не гледаш на ме.
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
21 Претворио си ми се у љута непријатеља; силом руке своје супротиш ми се.
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22 Подижеш ме у ветар, посађујеш ме на њ, и растапаш у мени све добро.
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
23 Јер знам да ћеш ме одвести на смрт и у дом одређени свима живима.
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24 Али неће пружити руке своје у гроб; кад их стане потирати, они неће викати.
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 Нисам ли плакао ради оног који беше у злу? Није ли душа моја жалосна бивала ради убогог?
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 Кад се добру надах, дође ми зло; и кад се надах светлости, дође мрак.
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
27 Утроба је моја узаврела, и не може да се умири, задесише ме дани мучни.
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 Ходим црн, не од сунца, устајем и вичем у збору.
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
29 Брат постах змајевима и друг совама.
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
30 Поцрнела је кожа на мени и кости моје посахнуше од жеге.
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31 Гусле се моје претворише у запевку, и свирала моја у плач.
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
