Књига о Јову 29
1 Још настави Јов беседу своју и рече:
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 О да бих био као пређашњих месеца, као оних дана кад ме Бог чуваше,
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
3 Кад светљаше свећом својом над главом мојом, и при виделу Његовом хођах по мраку,
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
4 Како бејах за младости своје, кад тајна Божија беше у шатору мом,
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
5 Кад још беше Свемогући са мном, и деца моја око мене,
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
6 Кад се траг мој обливаше маслом, и стена ми точаше уље потоцима,
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7 Кад излажах на врата кроз град, и на улици намештах себи столицу:
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8 Младићи видећи ме уклањаху се, а старци устајаху и стајаху,
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
9 Кнезови престајаху говорити и метаху руку на уста своја,
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
10 Управитељи устезаху глас свој и језик им пријањаше за грло.
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11 Јер које ме ухо чујаше, називаше ме блаженим; и које ме око виђаше, сведочаше ми
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12 Да избављам сиромаха који виче, и сироту и који нема никог да му помогне;
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13 Благослов оног који пропадаше долажаше на ме, и удовици срце распевах;
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 У правду се облачих и она ми беше одело, као плашт и као венац беше ми суд мој.
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
15 Око бејах слепом и нога хромом.
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16 Отац бејах убогима, и разбирах за распру за коју не знах.
[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
17 И разбијах кутњаке неправеднику, и из зуба му истрзах грабеж.
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
18 Зато говорах: У свом ћу гнезду умрети, и биће ми дана као песка.
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
19 Корен мој пружаше се крај воде, роса биваше по сву ноћ на мојим гранама.
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20 Слава моја подмлађиваше се у мене, и лук мој у руци мојој понављаше се.
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
21 Слушаху ме и чекаху, и ћутаху на мој савет.
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22 После мојих речи нико не проговараше, тако их натапаше беседа моја.
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23 Јер ме чекаху као дажд, и уста своја отвараху као на позни дажд.
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24 Кад бих се насмејао на њих, не вероваху, и сјајност лица мог не разгоњаху.
[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25 Кад бих отишао к њима, седах у зачеље, и бејах као цар у војсци, кад теши жалосне.
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
