Psalmi 39

1 Rekoh: èuvaæu se na putovima svojim da ne zgriješim jezikom svojim; zauzdavaæu usta svoja, dok je bezbožnik preda mnom.

Mai marelui muzician, lui Iedutun, un psalm al lui David. Am spus: Voi lua seama la căile mele, ca să nu păcătuiesc cu limba mea, îmi voi ține gura cu un frâu, cât timp cel stricat este înaintea mea.

2 Bijah nijem i glasa ne pustih; muèah i o dobru. Ali se tuga moja podiže,

Am fost mut în tăcere, am tăcut referitor la bine; și durerea mea a fost stârnită.

3 Zapali se srce moje u meni, u mislima mojim razgorje se oganj; progovorih jezikom svojim:

Îmi era inima fierbinte în mine; focul ardea în timp ce meditam, atunci am vorbit cu limba mea,

4 Kaži mi, Gospode, kraj moj, i dokle æe trajati dani moji? da znam kako sam ništa.

DOAMNE, fă-mă să cunosc sfârșitul meu și măsura zilelor mele, care este aceasta; ca să știu cât de trecător sunt.

5 Evo s pedi dao si mi dane, i vijek je moj kao ništa pred tobom. Baš je ništa svaki èovjek živ.

Iată, mi-ai făcut zilele cât un lat de palmă; și vârsta mea este ca nimic înaintea ta; cu adevărat fiecare om, în starea lui cea mai bună, este întru totul deșertăciune. (Selah)

6 Baš hodi èovjek kao utvara; baš se uzalud kida, sabira, a ne zna kome æe dopasti.

Cu siguranță fiecare umblă într-un spectacol deșert, cu siguranță ei sunt neliniștiți în zadar; el îngrămădește bogății și nu știe cine le va strânge.

7 Pa šta da èekam, Gospode? Nad je moj u tebi.

Și acum, Doamne, ce să aștept? Speranța mea este în tine.

8 Iz svega bezakonja mojega izbavi me, ne daj me bezumnome na potsmijeh.

Eliberează-mă de toate fărădelegile mele, nu mă face ocara prostului.

9 Nijem sam, neæu otvoriti usta svojijeh; jer si me ti udario.

Am fost mut, nu mi-am deschis gura, deoarece tu ai făcut aceasta.

10 Olakšaj mi udarac svoj, silna ruka tvoja ubi me.

Îndepărtează lovitura ta de mine, sunt mistuit de lovitura mâinii tale.

11 Ako æeš karati èovjeka za prijestupe, rastoèiæe se kao od moljaca krasota njegova. Baš je ništa svaki èovjek.

Când cu mustrări tu corectezi pe om pentru nelegiuire, faci ca frumusețea lui să se mistuie ca o molie; cu adevărat fiecare om este deșertăciune. (Selah)

12 Slušaj molitvu moju, Gospode, i èuj jauk moj. Gledajuæi suze moje nemoj muèati. Jer sam gost u tebe i došljak kao i svi stari moji.

Ascultă rugăciunea mea, DOAMNE, și deschide urechea la strigătul meu; nu tăcea la lacrimile mele, pentru că eu sunt străin și un locuitor temporar înaintea ta, precum au fost toți părinții mei.

13 Nemoj me više gnjevno gledati, pa æu odahnuti prije nego otidem i više me ne bude.

Cruță-mă, ca să îmi regăsesc puterea, înainte de a mă duce de aici și a nu mai fi.