Psalmi 147
1 Hvalite Gospoda, jer je slatko pjevati Boga našega, jer blagome prilikuje hvala.
Lăudați pe DOMNUL, pentru că este bine a cânta laude Dumnezeului nostru, pentru că este plăcut; și lauda este cuvenită.
2 Gospod zida Jerusalim, sabira rasijane sinove Izrailjeve;
DOMNUL zidește Ierusalimul, adună pe proscrișii lui Israel.
3 Iscjeljuje one koji su skrušena srca, i lijeèi tuge njihove;
El vindecă pe cei cu inima frântă și le leagă rănile.
4 Izbraja mnoštvo zvijezda, i sve ih zove imenom.
El socotește numărul stelelor, el le cheamă pe toate pe numele lor.
5 Velik je Gospod naš i velika je krjepost njegova, i razumu njegovu nema mjere.
Mare este Domnul nostru și mare în putere, înțelegerea lui este infinită.
6 Prihvata smjerne Gospod, a bezbožne ponižava do zemlje.
DOMNUL înalță pe cei umili, el aruncă pe cei stricați la pământ.
7 Redom pjevajte Gospodu hvalu, udarajte Bogu našemu u gusle.
Cântați DOMNULUI cu mulțumire; cântați laudă pe harpă, Dumnezeului nostru,
8 On zastire nebo oblacima, sprema zemlji dažd, èini te raste na gorama trava;
Care acoperă cerul cu nori, care pregătește ploaie pentru pământ, care face să crească iarbă pe munți.
9 Daje stoci piæu njezinu, i vraniæima, koji vièu k njemu.
Dă vitei mâncarea ei și corbilor tineri care strigă.
10 Ne mari za silu konjsku, niti su mu mili kraci èovjeèiji.
El nu găsește plăcere în tăria calului, el nu are plăcere în picioarele unui om.
11 Mili su Gospodu oni koji ga se boje, koji se uzdaju u milost njegovu.
DOMNUL își găsește plăcerea în cei ce se tem de el, în cei ce speră în mila lui.
12 Slavi, Jerusalime, Gospoda; hvali Boga svojega, Sione!
Laudă pe DOMNUL, Ierusalime; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
13 Jer on utvrðuje prijevornice vrata tvojih, blagosilja sinove tvoje u tebi.
Căci el a întărit zăvoarele porților tale; el a binecuvântat pe copiii tăi în mijlocul tău.
14 Ograðuje meðe tvoje mirom, nasiæava te jedre pšenice.
El dă pace între granițele tale și te satură cu grăsimea grâului.
15 Šalje govor svoj na zemlju, brzo teèe rijeè njegova.
El trimite porunca lui pe pământ, cuvântul lui aleargă foarte repede.
16 Daje snijeg kao vunu, sipa inje kao pepeo.
El dă zăpadă ca lâna, el împrăștie bruma ca cenușa.
17 Baca grad svoj kao zalogaje, pred mrazom njegovijem ko æe ostati?
El își aruncă gheața ca îmbucături, cine poate sta înaintea frigului său?
18 Pošlje rijeè svoju, i sve se raskravi; dune duhom svojim, i poteku vode.
El trimite cuvântul său și le topește, el face ca vânturile sale să sufle și apele curg.
19 On je javio rijeè svoju Jakovu, naredbe i sudove svoje Izrailju.
El arată cuvântul său lui Iacob, statutele sale și judecățile sale lui Israel.
20 Ovo nije uèinio nijednome drugom narodu, i sudova njegovijeh oni ne znaju. Aliluja!
El nu s-a purtat astfel cu nicio națiune; iar judecățile sale, ei nu le-au cunoscut. Lăudați pe DOMNUL.
