Psalmi 10
1 Zašto, Gospode, stojiš daleko, kriješ se kad je nevolja?
De ce stai departe, DOAMNE? De ce te ascunzi în timpuri de necaz?
2 S oholosti bezbožnikove muèe se ubogi; hvataju se ubogi prijevarom koju izmišljaju bezbožnici.
Cel stricat, în mândria lui, persecută pe sărac, să fie ei prinși în planurile pe care și le-au închipuit.
3 Jer se bezbožnik dièi željom duše svoje, grabljivca pohvaljuje.
Fiindcă cel stricat se fălește cu dorința inimii lui și binecuvântează pe cel lacom, pe care DOMNUL îl detestă.
4 Bezbožnik u obijesti svojoj ne mari za Gospoda: “on ne vidi.” Nema Boga u mislima njegovijem.
Cel stricat, prin mândria înfățișării sale, refuză să caute pe Dumnezeu; Dumnezeu nu este în toate gândurile sale.
5 Svagda su putovi njegovi krivi; za sudove tvoje ne zna; na neprijatelje svoje neæe ni da gleda.
Căile lui sunt întotdeauna apăsătoare; judecățile tale sunt cu mult deasupra și în afara vederii lui; cât despre toți dușmanii lui, el pufnește către ei.
6 U srcu svojem veli: neæu posrnuti; zlo neæe doæi nigda.
A spus în inima lui: Nu mă voi clătina, pentru că niciodată nu voi fi în restriște.
7 Usta su mu puna nevaljalijeh rijeèi, prijevare i uvrede, pod jezikom je njegovijem muka i pogibao.
Gura lui este plină de blestem și înșelăciune și fraudă; sub limba lui este ticăloșie și deșertăciune.
8 Sjedi u zasjedi iza kuæe; u potaji ubija pravoga; oèi njegove vrebaju ubogoga.
El șade în locurile de pândă ale satelor, în locurile tainice îl ucide pe cel nevinovat; ochii săi sunt ațintiți pe ascuns împotriva celui sărac.
9 Sjedi u potaji kao lav u peæini; sjedi u zasjedi da uhvati ubogoga; hvata ubogoga uvukavši u mrežu svoju.
Stă la pândă în taină, ca un leu în vizuina lui; stă la pândă să prindă pe sărac; îl prinde pe sărac după ce îl conduce în plasa lui.
10 Pritaji se, prilegne, i ubogi padaju u jake nokte njegove.
Se tupilează și se umilește, ca cel sărac să cadă prin puternicii lui.
11 Kaže u srcu svome: “Bog je zaboravio, okrenuo je lice svoje, neæe vidjeti nigda.”
El a spus în inima lui: Dumnezeu a uitat, își ascunde fața, niciodată nu va vedea aceasta.
12 Ustani, Gospode! digni ruku svoju, ne zaboravi nevoljnijeh.
Ridică-te DOAMNE; ridică-ți mâna Dumnezeule, nu uita pe cei umili.
13 Zašto bezbožnik da ne mari za Boga govoreæi u srcu svom da ti neæeš vidjeti?
Pentru ce disprețuiește cel stricat pe Dumnezeu? El a spus în inima lui: Nu îmi vei cere socoteală.
14 Ti vidiš; jer gledaš uvrede i muke i pišeš ih na ruci. Tebi predaje sebe ubogi; siroti ti si pomoænik.
Ai văzut aceasta, fiindcă privești ticăloșie și ciudă pentru a răsplăti cu mâna ta; cel sărac ți se încredințează, tu ești ajutorul celui fără tată.
15 Satri mišicu bezbožnome i zlome, da se traži i ne naðe bezbožnost njegova.
Frânge brațul celui stricat și pe cel rău, caută stricăciunea lui până nu o găsești deloc.
16 Gospod je car svagda, dovijeka, nestaæe neznabožaca sa zemlje njegove.
DOMNUL este Împărat pentru totdeauna și întotdeauna; păgânii au pierit din țara lui.
17 Gospode! ti èuješ želje ništih; utvrdi srce njihovo; otvori uho svoje,
DOAMNE, tu ai auzit dorința celor umili, vei pregăti inima lor, vei face urechea ta să audă,
18 Da daš sud siroti i nevoljniku, da prestanu goniti èovjeka sa zemlje.
Pentru a judeca pe cel fără tată și pe cel oprimat, ca omul de pe pământ să nu mai oprime.
