Poslovice 5
1 Sine moj, slušaj mudrost moju, k razumu mojemu prigni uho svoje,
Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
2 Da se držiš razboritosti, i usne tvoje da hrane znanje.
Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
3 Jer s usana tuðe žene kaplje med, i grlo joj je mekše od ulja;
Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
4 Ali joj je pošljedak gorak kao pelen, oštar kao maè s obje strane oštar.
Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Picioarele ei merg jos la moarte, pașii ei apucă spre iad. (Sheol h7585)
6 Da ne bi mjerio puta životnoga, savijaju se staze njezine da ne znaš.
Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
7 Zato, djeco, poslušajte mene, i ne otstupajte od rijeèi usta mojih.
De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
8 Neka je daleko od nje put tvoj, i ne približuj se k vratima kuæe njezine,
Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
9 Da ne bi dao drugima slave svoje i godina svojih nemilostivome,
Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
10 Da se ne bi tuðinci nasitili tvojega blaga i trud tvoj da ne bi bio u tuðoj kuæi,
Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
11 I da ne ridaš na pošljedak, kad se stroši meso tvoje i tijelo tvoje,
Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
12 I reèeš: kako mrzih na nastavu, i kako srce moje prezira karanje!
Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
13 I ne poslušah glasa uèitelja svojih, i ne prignuh uha svojega k onima koji me uèahu!
Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
14 Umalo ne zapadoh u svako zlo usred zbora i skupštine.
Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
15 Pij vodu iz svojega studenca i što teèe iz tvojega izvora.
Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
16 Neka se razlivaju tvoji izvori na polje, i potoci po ulicama.
Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
17 Imaj ih sam za se, a ne tuðin s tobom.
Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
18 Blagosloven da je izvor tvoj, i veseli se ženom mladosti svoje;
Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
19 Neka ti je kao košuta mila i kao srna ljupka; dojke njezine neka te opijaju u svako doba, u ljubavi njezinoj posræi jednako.
Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
20 A zašto bi, sine, posrtao za tuðinkom i golio njedra tuðoj,
Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
21 Kad su pred oèima Gospodu putovi svaèiji, i mjeri sve staze njegove?
Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
22 Bezbožnika æe uhvatiti njegova bezakonja, i u uža grijeha svojih zaplešæe se;
Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
23 Umrijeæe bez nastave, i od mnoštva ludosti svoje lutaæe.
El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
