Jov 4
1 Tada odgovori Elifas Temanac i reèe:
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 Ako ti progovorimo, da ti neæe biti dosadno? ali ko bi se mogao uzdržati da ne govori?
Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
3 Gle, uèio si mnoge, i ruke iznemogle krijepio si;
Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
4 Rijeèi su tvoje podizale onoga koji padaše, i utvrðivao si koljena koja klecahu.
Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
5 A sada kad doðe na tebe, klonuo si; kad se tebe dotaèe, smeo si se.
Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
6 Nije li pobožnost tvoja bila uzdanje tvoje? i dobrota putova tvojih nadanje tvoje?
Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
7 Opomeni se, ko je prav poginuo, i gdje su pravedni istrijebljeni?
Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
8 Kako sam ja vidio, koji oru muku i siju nevolju, to i žanju.
După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
9 Od dihanja Božijega ginu, i od daha nozdara njegovijeh nestaje ih.
Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
10 Rika lavu, i glas ljutom lavu i zubi laviæima satiru se.
Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
11 Lav gine nemajuæi lova, i laviæi rasipaju se.
Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
12 Još doðe tajno do mene rijeè, i uho moje doèu je malo.
Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
13 U mislima o noænijem utvarama, kad tvrd san pada na ljude,
În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
14 Strah poduze me i drhat, od kojega ustreptaše sve kosti moje,
Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
15 I duh proðe ispred mene, i dlake na tijelu mojem nakostriješiše se.
Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16 Stade, ali mu ne poznah lica; prilika bijaše pred oèima mojima, i muèeæi èuh glas:
A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
17 Eda li je èovjek pravedniji od Boga? eda li je èovjek èistiji od tvorca svojega?
Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18 Gle, slugama svojim ne vjeruje, i u anðela svojih nalazi nedostataka;
Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19 Akamoli u onijeh koji stoje u kuæama zemljanijem, kojima je temelj na prahu i satiru se brže nego moljac.
Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
20 Od jutra do veèera satru se, i nestane ih navijek da niko i ne opazi.
Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
21 Slava njihova ne prolazi li s njima? Umiru, ali ne u mudrosti.
Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
