< Jov 21 >
Dar Iov a răspuns și a zis:
2 Slušajte dobro rijeèi moje, i to æe mi biti od vas utjeha.
Ascultați cu atenție vorbirea mea și să fie aceasta mângâierile voastre.
3 Potrpite me da ja govorim, a kad izgovorim, potsmijevajte se.
Permiteți-mi să vorbesc; și după ce vorbesc să batjocoriți.
4 Eda li se ja èovjeku tužim? i kako ne bi bio žalostan duh moj?
Cât despre mine, este plângerea mea către om? Și dacă ar fi așa, de ce să nu fie duhul meu tulburat?
5 Pogledajte na me, i divite se, i metnite ruku na usta.
Însemnați-mă și uimiți-vă și puneți-vă mâna la gură.
6 Ja kad pomislim, strah me je, i groza poduzima tijelo moje.
Chiar când îmi amintesc, mă tem, și un tremur cuprinde carnea mea.
7 Zašto bezbožnici žive? stare? i bogate se?
Pentru ce trăiesc cei stricați, îmbătrânesc și sunt tari în putere?
8 Sjeme njihovo stoji tvrdo pred njima zajedno s njima, i natražje njihovo pred njihovijem oèima.
Sămânța lor este întemeiată, înaintea feței lor împreună cu ei și urmașii lor înaintea ochilor lor.
9 Kuæe su njihove na miru bez straha, i prut Božji nije nad njima.
Casele lor sunt ferite de teamă, iar toiagul lui Dumnezeu nu este asupra lor.
10 Bikovi njihovi skaèu, i ne promašaju; krave njihove tele se, i ne jalove se.
Taurul lor prăsește și nu dă greș; vaca lor fată și nu își leapădă vițelul.
11 Ispuštaju kao stado djecu svoju, i sinovi njihovi poskakuju.
Ei își trimit înainte micuții asemenea unei turme și copiii lor dansează.
12 Podvikuju uz bubanj i uz gusle, vesele se uza sviralu.
Iau tamburina și harpa și se bucură la sunetul instrumentului de suflat.
13 Provode u dobru dane svoje, i zaèas slaze u grob. (Sheol )
Își petrec zilele în bogăție și într-o clipă coboară în mormânt. (Sheol )
14 A Bogu kažu: idi od nas, jer neæemo da znamo za putove tvoje.
De aceea ei îi spun lui Dumnezeu: Pleacă de la noi, căci nu dorim cunoașterea căilor tale.
15 Šta je svemoguæi, da mu služimo? i kaka nam je korist, da mu se molimo?
Ce este cel Atotputernic să îi servim? Și ce folos avem dacă ne rugăm lui?
16 Gle, dobro njihovo nije u njihovoj ruci; namjera bezbožnièka daleko je od mene.
Iată, binele lor nu este în mâna lor; sfatul celor stricați este departe de mine.
17 Koliko se puta gasi žižak bezbožnièki i dolazi im pogibao, dijeli im muke u gnjevu svom Bog?
Cât de des se stinge candela celor stricați! Și cât de des vine nimicirea lor peste ei! Dumnezeu împarte întristări în mânia lui.
18 Bivaju li kao pljeva na vjetru, kao prah koji raznosi vihor?
Ei sunt ca miriștea înaintea vântului și ca pleava pe care furtuna o poartă departe.
19 Èuva li Bog sinovima njihovijem pogibao njihovu, plaæa im da osjete?
Dumnezeu îngrămădește nelegiuirea lui pentru copiii lui; îl răsplătește și el o va ști.
20 Vide li svojim oèima pogibao svoju, i piju li gnjev svemoguæega?
Ochii lui vor vedea nimicirea lui și va bea din furia celui Atotputernic.
21 Jer šta je njima stalo do kuæe njihove nakon njih, kad se broj mjeseca njihovijeh prekrati?
Căci ce plăcere are el în casa lui după el, când numărul lunilor sale este tăiat în mijlocul lor?
22 Eda li æe Boga ko uèiti mudrosti, koji sudi visokima?
Va învăța cineva pe Dumnezeu cunoaștere, văzând că el judecă pe cei înălțați?
23 Jedan umire u potpunoj sili svojoj, u miru i u sreæi.
Unul moare în deplinătatea tăriei sale, fiind întru-totul tihnit și în pace.
24 Muzlice su mu pune mlijeka, i kosti su mu vlažne od moždina.
Sânii lui sunt plini de lapte și oasele lui sunt îmbibate cu măduvă.
25 A drugi umire ojaðene duše, koji nije uživao dobra.
Și un altul moare în amărăciunea sufletului său și niciodată nu mănâncă cu plăcere.
26 Obojica leže u prahu, i crvi ih pokrivaju.
Ei se vor culca toți în țărână și viermii îi vor acoperi.
27 Eto, znam vaše misli i sudove, kojima mi èinite krivo.
Iată, eu cunosc gândurile voastre și planurile pe care voi pe nedrept vi le închipuiți împotriva mea.
28 Jer govorite: gdje je kuæa silnoga, i gdje je šator u kom nastavaju bezbožnici?
Pentru că spuneți: Unde este casa prințului? Și unde sunt locurile de locuit ale celor stricați?
29 Nijeste li nikad pitali putnika? i što vam kazaše neæete da znate,
Nu ați întrebat pe cei ce merg pe cale? Și nu știți semnele lor,
30 Da se na dan pogibli ostavlja zadac, kad se pusti gnjev.
Că cel stricat este rezervat zilei nimicirii? Vor fi duși înainte până la ziua furiei.
31 Ko æe ga ukoriti u oèi za život njegov? i ko æe mu vratiti što je uèinio?
Cine va declara calea sa feței lui? Și cine îi va răsplăti pentru ce a făcut?
32 Ali se iznosi u groblje i ostaje u gomili.
Totuși el va fi adus la groapă și va rămâne în mormânt.
33 Slatke su mu grude od doline, i vuèe za sobom sve ljude, a onima koji ga pretekoše nema broja.
Brazdele văii îi vor fi dulci și fiecare om va urma după el, așa ca nenumărați înainte de el.
34 Kako me dakle naprazno tješite kad u odgovorima vašim ostaje prijevara?
Cum dar mă mângâiați în zadar, văzând că în răspunsurile voastre rămâne falsitate?