Jov 11
1 A Sofar Namaæanin odgovori i reèe:
Atunci a răspuns Țofar naamatitul și a zis:
2 Zar na mnoge rijeèi nema odgovora? ili æe èovjek govorljiv ostati prav?
Nu ar trebui să se răspundă mulțimii de cuvinte? Și ar trebui să fie declarat drept un om plin de vorbire?
3 Hoæe li tvoje laži umuèkati ljude? i kad se ti rugaš, zar te neæe niko posramiti?
Ar trebui minciunile tale să facă pe oameni să tacă? Și când tu batjocorești, nu te va face niciun om de rușine?
4 Jer si rekao: èista je nauka moja, i èist sam pred oèima tvojim.
Pentru că ai spus: Doctrina mea este pură și eu sunt curat în ochii tăi.
5 Ali kad bi Bog progovorio i usne svoje otvorio na te,
Dar de ar vorbi Dumnezeu și și-ar deschide buzele împotriva ta;
6 I pokazao ti tajne mudrosti, jer ih je dvojinom više, poznao bi da te Bog kara manje nego što zaslužuje tvoje bezakonje.
Și de ți-ar arăta tainele înțelepciunii, că ele sunt dublul a ceea ce este! Să știi de aceea că Dumnezeu îți cere mai puțin decât merită nelegiuirea ta.
7 Možeš li ti tajne Božije dokuèiti, ili dokuèiti savršenstvo svemoguæega?
Poți tu prin cercetare să găsești pe Dumnezeu? Poți afla până la desăvârșire pe cel Atotputernic?
Este la fel de înaltă ca cerul; ce poți tu face? Mai adâncă decât iadul; ce poți tu cunoaște? (Sheol h7585)
9 Duže od zemlje, šire od mora.
Măsura ei este mai lungă decât pământul și mai largă decât marea.
10 Da prevrati, ili zatvori ili sabere, ko æe mu braniti?
Dacă el retează și închide, sau adună, atunci cine îl poate împiedica?
11 Jer zna ništavilo ljudsko, i videæi nevaljalstvo zar neæe paziti?
Pentru că el cunoaște oamenii deșerți și vede stricăciunea; nu va lua el aminte la ea?
12 Èovjek bezuman postaje razuman, premda se èovjek raða kao divlje magare.
Căci omul deșert ar fi înțelept, deși omul se naște ca mânzul unei măgărițe sălbatice.
13 Da ti upraviš srce svoje i podigneš ruke svoje k njemu,
Dacă îți pregătești inima și îți întinzi mâinile spre el,
14 Ako je bezakonje u ruci tvojoj, da ga ukloniš, i ne daš da nepravda bude u šatorima tvojim,
Dacă este nelegiuire în mâna ta, pune-o departe și să nu locuiască stricăciunea în corturile tale.
15 Tada æeš podignuti lice svoje bez mane i stajaæeš tvrdo i neæeš se bojati;
Fiindcă atunci îți vei ridica fața fără pată; da, vei fi neclintit și nu te vei teme;
16 Zaboraviæeš muku, kao vode koja proteèe opominjaæeš je se;
Deoarece îți vei uita nefericirea și ți-o vei aminti ca ape care trec;
17 Nastaæe ti vrijeme vedrije nego podne, sinuæeš, biæeš kao jutro;
Și vârsta ta va fi mai senină ca miezul zilei; vei străluci, vei fi ca dimineața.
18 Uzdaæeš se imajuæi nadanje, zakopaæeš se, i mirno æeš spavati.
Și vei fi în siguranță, pentru că este speranță; da, vei săpa împrejurul tău și te vei odihni în siguranță.
19 Ležaæeš, i niko te neæe plašiti, i mnogi æe ti se moliti.
De asemenea te vei culca și nimeni nu te va înspăimânta; da, mulți te vor implora.
20 Ali oèi æe bezbožnicima išèiljeti, i utoèišta im neæe biti, i nadanje æe im biti izdisanje.
Dar ochii celor stricați se vor sfârși și nu vor scăpa și speranța lor va fi darea duhului.
